Dacă până acum am considerat insomnia mai ales o problemă care ne lasă epuizați a doua zi, cercetările recente sugerează că efectele ei ar putea merge mai adânc. Un studiu publicat în The Lancet Healthy Longevity arată că terapia cognitiv-comportamentală pentru insomnie a fost asociată cu încetinirea ritmului de îmbătrânire biologică la adulții vârstnici. Rezultatul nu înseamnă că terapia „ne întinerește”, dar deschide o perspectivă importantă asupra relației dintre somn și longevitate.
Avem o vârstă pe care o știm foarte precis: cea din buletin. Dar organismul poate îmbătrâni într-un ritm diferit de numărul de lumânări de pe tort. De aici vine conceptul de vârstă biologică, o estimare a stării biologice a organismului, bazată pe anumite modificări moleculare și fiziologice.
Una dintre metodele moderne prin care cercetătorii încearcă să măsoare aceste procese este reprezentată de ceasurile epigenetice. Acestea analizează anumite modificări ale ADN-ului, în special metilarea ADN-ului, care pot reflecta procese asociate îmbătrânirii. Unul dintre aceste instrumente este DunedinPACE. Spre deosebire de unele ceasuri epigenetice care încearcă să estimeze „cât de bătrân” este biologic organismul, DunedinPACE încearcă să estimeze cât de repede îmbătrânește.
Cercetătorii de la UCLA au analizat date provenite dintr-un studiu clinic randomizat în care au fost incluși adulți cu vârsta de cel puțin 60 de ani care sufereau de insomnie. Participanții au fost repartizați aleatoriu la două intervenții: terapie cognitiv-comportamentală pentru insomnie (CBT-I) și terapie de educație privind somnul, utilizată ca intervenție de comparație.
Pentru analiza actuală au fost disponibile probe biologice complete de la 92 de participanți: 47 din grupul CBT-I și 45 din grupul de educație privind somnul. Cercetătorii au analizat probe de sânge recoltate înainte de tratament și la un interval de aproximativ 20–39 de luni, pentru a evalua modificările epigenetice asociate îmbătrânirii. Au fost utilizate trei „ceasuri” epigenetice: DunedinPACE, care estimează ritmul îmbătrânirii, GrimAge, un indicator epigenetic asociat cu riscul unor rezultate de sănătate și PCPhenoAge, o altă măsură epigenetică a îmbătrânirii biologice. Iar rezultatul cel mai interesant a apărut pentru DunedinPACE.
CBT-I a fost asociată cu un ritm mai lent de îmbătrânire
La participanții care au primit terapia cognitiv-comportamentală pentru insomnie, ritmul de îmbătrânire biologică estimat prin DunedinPACE a fost semnificativ mai lent decât în grupul care a primit educație privind somnul. Diferența dintre grupuri a fost de -0,02, cu un interval de încredere de 95% între -0,04 și -0,01. Rezultatul a rămas semnificativ și după ajustarea statistică pentru comparații multiple. În plus, CBT-I a avut un efect clar asupra insomniei propriu-zise: 34% dintre participanții din grupul CBT-I au obținut remisia completă a insomniei, comparativ cu 13% dintre cei care au primit educație privind somnul.
Dar există un detaliu foarte important. Cercetătorii nu au observat diferențe semnificative statistic între cele două grupuri pentru GrimAge și PCPhenoAge. Prin urmare, rezultatul nu trebuie tradus prin „terapia a întinerit organismul”. Este vorba despre un efect observat asupra unui anumit indicator al ritmului de îmbătrânire biologică.
Ce înseamnă, concret, acel -0,02?
Aici merită să facem o mică pauză de la titlurile spectaculoase. Valoarea de -0,02 nu înseamnă că participanții au „câștigat” 0,02 ani de viață sau că organismul lor a devenit cu câteva luni mai tânăr. DunedinPACE măsoară ritmul estimat al îmbătrânirii, nu numărul de ani pe care îi mai avem de trăit. Autoarea principală a studiului a explicat această diferență folosind o comparație foarte intuitivă: un indicator precum DunedinPACE seamănă mai degrabă cu un vitezometru, în timp ce alte măsuri ale vârstei biologice seamănă cu un kilometraj. Așadar, studiul spune că la persoanele tratate pentru insomnie „viteza” unui anumit proces biologic asociat îmbătrânirii a fost mai mică. Nu spune că procesul de îmbătrânire a fost inversat.
De ce ar putea somnul să influențeze îmbătrânirea?
Oamenii de știință au mai multe explicații posibile, iar una dintre ele este că insomnia cronică poate afecta mai multe sisteme implicate în îmbătrânirea organismului. Somnul insuficient sau fragmentat poate fi asociat cu inflamație persistentă, modificări ale metabolismului, dereglări ale răspunsului la stres, modificări ale funcției imunitare, stres oxidativ, perturbarea ritmurilor circadiene și modificări ale proceselor epigenetice. Toate acestea sunt mecanisme care, la rândul lor, sunt implicate în sănătatea pe termen lung și în procesele de îmbătrânire. Dar trebuie făcută o distincție importantă: faptul că insomnia este asociată cu anumite modificări biologice nu demonstrează automat că insomnia este cauza directă a accelerării îmbătrânirii. Cercetările recente susțin puternic existența unei asocieri între somnul de slabă calitate și markerii unei îmbătrâniri mai rapide, dar dovezile privind relația cauzală sunt încă mixte. Tocmai de aceea, studiile intervenționale – în care insomnia este efectiv tratată și apoi se urmăresc modificările biologice – sunt atât de importante.
Ce NU demonstrează studiul
Poate cea mai importantă parte a cercetării este ceea ce nu putem spune încă. Nu putem spune că „Tratarea insomniei prelungește viața.” Nu avem încă această dovadă. Nu putem spune nici că „CBT-I previne demența, infarctul sau cancerul.” Studiul nu a fost conceput pentru a demonstra acest lucru. Și nu putem spune că „Terapia face organismul mai tânăr.” Cercetătorii au observat o modificare favorabilă a unui indicator al ritmului de îmbătrânire, nu o inversare a vârstei biologice.
Mai există și alte limite: analiza a inclus doar 92 de participanți, aceștia provenind dintr-un singur centru din Los Angeles, iar participanții erau adulți de cel puțin 60 de ani. Autorii subliniază necesitatea unor studii mai mari, desfășurate în mai multe centre și în populații mai diverse.
De ce este totuși o veste importantă? Până acum, o mare parte din cercetarea privind somnul și îmbătrânirea a fost de tip observațional: cercetătorii au văzut că oamenii care dorm prost au și anumite caracteristici biologice asociate îmbătrânirii accelerate. Dar asta ridică întotdeauna problema „oului și găinii”. Somnul prost accelerează îmbătrânirea sau organismul care îmbătrânește și se îmbolnăvește mai repede produce un somn mai prost? Un studiu în care insomnia este tratată oferă un răspuns mai apropiat de o relație cauzală decât o simplă observație. Rezultatele actuale nu închid discuția, dar o duc într-o direcție foarte interesantă.
Somnul ar putea fi una dintre formele de „mentenanță” ale organismului
Poate că cea mai utilă concluzie pentru publicul larg nu este că s-a descoperit o nouă metodă de a ne „păcăli” vârsta, ci că somnul trebuie privit ca parte a sănătății, nu ca timp pierdut. Când nu dormim bine o noapte, organismul nu se prăbușește. Problema apare atunci când insomnia devine cronică și se transformă într-o stare cu care ajungem să conviețuim. „Așa sunt eu, dorm prost” nu este neapărat o explicație suficientă. Dacă dificultatea de a adormi, trezirile repetate sau trezirea prea devreme persistă și afectează funcționarea din timpul zilei, merită discutat cu un medic și, atunci când este indicat, căutat un tratament specific. Pentru că poate că miza nu este doar să ne simțim mai bine dimineața. Poate că, ajutându-ne să dormim mai bine, îi oferim organismului și șansa de a îmbătrâni într-un ritm ceva mai lent. Deocamdată, aceasta este o ipoteză susținută de rezultate promițătoare, nu o promisiune de longevitate. Dar este, cu siguranță, o ipoteză care merită urmărită.
Comentează