Inflamația nu provoacă întotdeauna durere, febră sau alte semne pe care să le observăm. Uneori, sistemul imunitar rămâne activat la un nivel redus, dar pentru o perioadă îndelungată. Această stare, numită inflamație cronică sistemică, ar putea contribui la modificări ale inimii și la creșterea riscului de boli cardiovasculare, potrivit unui studiu amplu publicat în European Journal of Preventive Cardiology. Vestea importantă este că unele dintre lucrurile asociate cu inflamația pot fi influențate prin schimbări de stil de viață.
Inflamația este un mecanism natural de apărare. Atunci când ne tăiem la deget, ne infectăm sau ne accidentăm, sistemul imunitar declanșează o reacție menită să combată pericolul și să ajute țesuturile să se repare. În astfel de situații, inflamația este utilă și necesară. Problemele pot apărea atunci când această reacție nu se stinge la timp sau rămâne activă în organism, chiar dacă nu există o amenințare evidentă. Inflamația cronică poate fi asociată cu numeroase afecțiuni, inclusiv diabet de tip 2 și boli cardiovasculare.
Spre deosebire de inflamația acută, care se poate manifesta prin roșeață, umflătură, durere sau febră, inflamația cronică de intensitate redusă poate să nu provoace simptome clare. Nu putem deduce că avem o asemenea problemă doar pentru că ne simțim obosiți, avem câteva kilograme în plus sau trecem printr-o perioadă stresantă. Aceste semne și împrejurări pot avea multe alte explicații. În cazul inimii, interesul cercetătorilor se concentrează asupra felului în care inflamația persistentă se asociază cu modificări ale structurii și funcției cardiace și cu apariția unor evenimente cardiovasculare.
Ce a descoperit studiul
Cercetătorii au analizat datele a 488.079 de participanți, iar pentru a evalua inflamația cronică, echipa a folosit un marker numit GlycA, măsurat printr-o metodă specializată de analiză a sângelui. Cercetătorii au comparat valorile acestuia cu date despre structura inimii, funcția cardiacă și apariția unor evenimente cardiovasculare în timp. Rezultatele au indicat că persoanele cu nivelurile cele mai ridicate ale markerului GlycA aveau:
- un risc cu 43% mai mare de evenimente cardiovasculare majore decât persoanele cu cele mai mici niveluri;
- un volum mai mic al ventriculului stâng, camera inimii care pompează sângele oxigenat către organism;
- modificări asociate cu îngroșarea pereților inimii și cu o funcție diastolică mai slabă — adică o capacitate mai redusă a inimii de a se relaxa și de a se umple corespunzător cu sânge între bătăi.
Evenimentele cardiovasculare majore urmărite au inclus infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral și insuficiența cardiacă.
Cifra de 43% merită însă explicată corect. Este vorba despre o creștere relativă a riscului, nu despre o creștere cu 43 de puncte procentuale și nici despre faptul că aproape jumătate dintre persoanele cu inflamație ridicată vor suferi un infarct sau un AVC. Riscul absolut al unei persoane depinde de numeroși factori, inclusiv vârstă, tensiune arterială, colesterol, diabet, fumat și antecedente medicale. De asemenea, studiul a identificat asocieri. Nu demonstrează, de unul singur, că nivelul crescut al GlycA provoacă direct bolile cardiovasculare sau că reducerea acestui marker ar preveni automat infarctul.
Ce este GlycA și de ce îi interesează pe cercetători
GlycA este un marker biologic care reflectă semnale provenite de la mai multe proteine din sânge asociate proceselor inflamatorii. Spre deosebire de un indicator care urmărește o singură substanță, GlycA oferă informații despre un ansamblu de proteine implicate în răspunsul inflamator.
Este important să nu fie confundat cu proteina C reactivă (CRP), un marker inflamator folosit deja în practica medicală. GlycA este măsurat printr-o tehnică specializată de spectroscopie prin rezonanță magnetică nucleară și este studiat pentru capacitatea sa de a oferi informații suplimentare despre inflamația de durată și riscul cardiovascular. Ar putea deveni util pentru o evaluare mai precisă a riscului în anumite contexte, dar sunt necesare cercetări suplimentare pentru a stabili cum ar trebui folosit în practica medicală obișnuită. Așadar, nu este un test pe care toată lumea trebuie să îl facă preventiv. Studiul nu justifică nici cumpărarea unor teste specializate fără recomandarea medicului, nici încercarea de a „trata inflamația” cu suplimente.
Grăsimea abdominală, fumatul și stresul psihologic și legătura cu inflamația
Cercetătorii au analizat și factorii asociați cu niveluri mai mari ale GlycA. Printre cei mai importanți s-au numărat cantitatea de grăsime din zona trunchiului, fumatul, suferința psihologică și dezavantajele socio-economice. În schimb, activitatea fizică mai intensă și o alimentație mai sănătoasă s-au asociat cu valori mai mici ale markerului inflamator.
Grăsimea abdominală nu este doar o chestiune de mărime a pantalonilor
Țesutul adipos, în special cel acumulat în jurul organelor abdominale, nu este un simplu depozit de energie. Este activ metabolic și poate elibera substanțe care influențează inflamația și felul în care organismul gestionează glucoza. Acest lucru ajută la explicarea legăturii dintre excesul de grăsime viscerală, rezistența la insulină, diabetul de tip 2 și bolile cardiovasculare. Asta nu înseamnă că orice persoană cu abdomen proeminent are inflamație cronică sau că greutatea corporală poate spune singură cât de sănătoasă este inima. Contează distribuția grăsimii, analizele, tensiunea arterială, istoricul medical și alți factori.
Fumatul afectează vasele de sânge și favorizează inflamația
Fumatul este un factor de risc cardiovascular bine documentat. Substanțele din fumul de țigară pot afecta pereții vaselor de sânge, favoriza stresul oxidativ și influența răspunsul inflamator. Renunțarea la fumat este una dintre cele mai importante măsuri pentru reducerea riscului cardiovascular. Beneficiile nu depind de obținerea unui anumit rezultat la un test inflamator: renunțarea rămâne utilă indiferent de valoarea GlycA.
Stresul psihologic contează, dar nu este singura explicație
Stresul persistent poate influența somnul, tensiunea arterială, obiceiurile alimentare, activitatea fizică și consumul de tutun sau alcool. Prin aceste mecanisme, dar și prin interacțiunile dintre sistemul nervos, sistemul hormonal și cel imunitar, stresul ar putea contribui la un profil inflamator mai puțin favorabil. Studiul a găsit o asociere între suferința psihologică și nivelurile crescute ale GlycA. Totuși, aceasta nu dovedește că stresul este singura cauză a inflamației sau că orice persoană stresată își va afecta inima. Mai mult, cercetătorii au identificat și legături cu statutul socio-economic. Acest lucru sugerează că sănătatea cardiovasculară nu depinde doar de alegerile individuale, ci și de condițiile în care trăim: accesul la îngrijiri medicale, resursele financiare, mediul de lucru și posibilitatea de a avea timp și spațiu pentru activitate fizică.
Nu poți rezolva toate aceste probleme cu o plimbare de 20 de minute. Dar o plimbare poate fi un început bun, iar prevenția eficientă trebuie să țină cont atât de alegerile personale, cât și de contextul în care sunt făcute.
Poate alimentația să reducă inflamația cronică?
Studiul a identificat o asociere între alimentația mai sănătoasă și niveluri mai mici ale GlycA. Nu a demonstrat însă că un anumit aliment sau o anumită dietă reduce markerul și, prin acest mecanism, previne direct infarctul ori AVC-ul. În schimb, există dovezi solide că un model alimentar echilibrat, precum dieta mediteraneeană, poate susține sănătatea cardiovasculară. În practică, asta înseamnă să acordăm mai mult loc în farfurie următoarelor alimente: legume și fructe, variate, consumate regulat, leguminoase, precum fasolea, lintea și năutul, care aduc fibre și proteine vegetale, cereale integrale, în locul produselor rafinate cât mai des posibil, nuci și semințe, în porții potrivite, pește, inclusiv pește gras, atunci când face parte din alimentația obișnuită și uleiuri vegetale nesaturate, precum uleiul de măsline, în locul unei utilizări predominante a grăsimilor saturate. În paralel, este util să limităm consumul frecvent de băuturi îndulcite, alimente foarte bogate în sare, carne procesată și produse ultraprocesate care oferă multe calorii, dar puține fibre și puțini nutrienți.
Nu există un aliment-minune care să „stingă” inflamația peste noapte. Nici turmericul, nici ghimbirul, nici un smoothie cu o culoare atât de verde încât pare că a fost preparat într-un laborator de botanică nu pot înlocui un model alimentar echilibrat și tratamentul recomandat de medic.
Ce putem face concret pentru a proteja inima
Nu putem schimba toate genele și nici toate condițiile de viață. Dar există măsuri cu beneficii cardiovasculare demonstrate, indiferent dacă ne-am măsurat sau nu GlycA.
Mișcare regulată. Pentru majoritatea adulților, un obiectiv general este de cel puțin 150 de minute de activitate fizică de intensitate moderată pe săptămână, adaptată stării de sănătate și capacității fizice. Mersul alert este o variantă accesibilă.
Renunțarea la fumat. Este una dintre cele mai importante decizii pentru reducerea riscului de infarct și AVC.
Verificarea tensiunii arteriale, colesterolului și glicemiei. Aceste măsurători sunt deja instrumente importante pentru evaluarea riscului cardiovascular. Nu aștepta apariția simptomelor pentru a le verifica.
Somn suficient și gestionarea stresului. Un program de somn regulat, activitățile relaxante, sprijinul psihologic când este necesar și tratarea problemelor de somn pot contribui la sănătatea generală. Nu sunt remedii magice, dar nici detalii de ignorat.
Menținerea unei greutăți potrivite pentru sănătate, fără măsuri extreme. Dacă există exces de greutate, chiar și o scădere modestă, obținută sustenabil, poate îmbunătăți unii factori metabolici.
Respectarea tratamentelor prescrise. Dacă ai hipertensiune, diabet, colesterol crescut sau o boală cardiovasculară, nu întrerupe și nu modifica tratamentul în încercarea de a reduce inflamația prin dietă ori suplimente.
Aceste măsuri sunt utile pentru prevenția cardiovasculară chiar dacă nu știm nimic despre nivelul GlycA. În prezent, acesta nu înlocuiește evaluarea medicală obișnuită și nici factorii de risc deja cunoscuți.
Putem avea inflamație cronică fără să știm?
Da, inflamația cronică de intensitate redusă poate să nu provoace simptome specifice. Dar asta nu înseamnă că orice persoană care se simte bine ar trebui să își facă teste specializate pentru inflamație. Evaluarea se stabilește în funcție de istoricul medical, simptome, examenul clinic și factorii de risc. Medicul poate recomanda anumite analize, inclusiv markeri inflamatori, atunci când există un motiv clinic. O valoare izolată nu pune singură un diagnostic și trebuie interpretată în context. În plus, inflamația poate crește temporar în timpul unei infecții sau după o leziune. De aceea, un rezultat modificat nu înseamnă automat că există o problemă cronică sau că inima este afectată. Dar dacă apar simptome precum durere sau presiune în piept, dificultăți bruște de respirație, slăbiciune bruscă pe o parte a corpului ori tulburări de vorbire, nu trebuie așteptate analizele: poate fi o urgență medicală și trebuie apelat 112.
Comentează