Timp de peste un secol, medicii au considerat că anestezia generală produce o întrerupere aproape completă a conștienței. Pacientul adoarme, nu percepe durerea, nu este conștient de ceea ce se întâmplă în jur și nu își amintește intervenția chirurgicală. Însă cercetările din ultimii ani încep să contureze o imagine mult mai complexă.
Folosind tehnici moderne de electroencefalografie (EEG), imagistică cerebrală și inteligență artificială, oamenii de știință au descoperit că, în timpul anesteziei generale, creierul nu devine complet „tăcut”. Dimpotrivă, uneori prezintă modele surprinzătoare de activitate care seamănă cu cele observate în starea de veghe sau în timpul viselor. Aceste descoperiri nu înseamnă că pacienții sunt conștienți în timpul operației. Ele sugerează însă că frontiera dintre conștiență și inconștiență este mult mai puțin clară decât s-a crezut până acum.
Ce este, de fapt, anestezia generală
Anestezia generală este o stare controlată medicamentos în care pacientul își pierde conștiența, nu simte durerea, nu răspunde voluntar la stimuli și nu își amintește evenimentele petrecute în timpul intervenției. Pentru a obține această stare, medicii folosesc combinații de medicamente care acționează asupra mai multor sisteme din creier. Ani la rând s-a presupus că aceste medicamente „opresc” pur și simplu activitatea cerebrală. Astăzi știm că lucrurile sunt mult mai sofisticate.
Creierul continuă să lucreze
Electroencefalografia arată că activitatea electrică cerebrală nu dispare nici în timpul anesteziei profunde. Neuronii continuă să comunice între ei, însă modul în care o fac este diferit. Unele rețele cerebrale își reduc dramatic conectivitatea, în timp ce altele continuă să funcționeze sau chiar dezvoltă modele noi de sincronizare. Cu alte cuvinte, creierul nu este oprit, ci funcționează într-un alt mod.
Studii recente au identificat, la unele persoane aflate sub anestezie generală, apariția unor episoade scurte de activitate cerebrală foarte organizată. Aceste tipare seamănă cu cele observate în timpul stării de veghe, somnului REM, atunci când visăm sau în timpul unor stări asociate conștienței. Mai mult, cercetătorii au observat că aceste episoade pot apărea spontan, fără ca pacientul să dea vreun semn clinic că ar fi conștient. Acest lucru ridică întrebări importante despre ce înseamnă, de fapt, conștiența.
Activitate cerebrală nu înseamnă conștiență
Aceasta este cea mai importantă concluzie. Faptul că anumite regiuni ale creierului sunt active nu înseamnă automat că persoana este conștientă. Creierul este activ și în timpul somnului profund, în timpul viselor, în anumite stări de comă, în timpul unor crize epileptice și chiar și după unele leziuni cerebrale severe. Conștiența pare să depindă nu doar de activitatea neuronilor, ci și de modul în care diferitele regiuni ale creierului comunică între ele și integrează informațiile.
De ce este această descoperire atât de importantă
Pentru neurologi și anesteziști, este o oportunitate de a înțelege mai bine una dintre cele mai mari enigme ale medicinei. Conștiența rămâne un fenomen insuficient explicat.Există mai multe teorii care încearcă să descrie modul în care apare experiența conștientă, printre care:
- Global Neuronal Workspace Theory, care susține că informația devine conștientă atunci când este distribuită către numeroase regiuni cerebrale;
- Integrated Information Theory, potrivit căreia conștiința depinde de capacitatea creierului de a integra informația într-un mod extrem de complex.
Descoperirile din timpul anesteziei oferă cercetătorilor un model ideal pentru testarea acestor teorii.
Ar putea schimba practica medicală?
Posibil. În prezent, profunzimea anesteziei este evaluată folosind semne clinice și, în anumite situații, monitorizarea activității electrice cerebrale. Dacă viitoarele cercetări vor identifica biomarkeri mai preciși ai conștienței, medicii ar putea ajusta și doza mai fin anestezicul pentru fiecare pacient. Acest lucru ar putea reduce riscul unor situații rare, dar importante, precum awareness-ul intraoperator, adică acele cazuri excepționale în care pacientul devine parțial conștient în timpul operației. Aceste episoade sunt rare și diferă complet de tiparele de activitate cerebrală observate în studiile recente.
Ce spun cercetările despre conștiență
Anestezia a devenit unul dintre cele mai importante modele folosite pentru studierea conștienței umane. Comparând activitatea cerebrală din timpul stării de veghe, al somnului, al comei și al anesteziei, cercetătorii încearcă să răspundă la întrebări fundamentale: cum apare conștiența, ce regiuni ale creierului sunt indispensabile, dacă poate exista activitate cerebrală complexă fără experiență conștientă și dacă există un „semnal” unic care marchează momentul în care devenim conștienți. Deocamdată, răspunsurile sunt incomplete.
Ce nu înseamnă aceste rezultate
Este important ca aceste studii să nu fie interpretate greșit. Ele NU demonstrează că pacienții sunt conștienți în timpul intervențiilor chirurgicale și nici că își amintesc operațiile. Mai degrabă, ele arată că activitatea cerebrală este mult mai bogată și mai dinamică decât se credea, chiar și atunci când persoana este profund anesteziată.
Comentează