O investigație oftalmologică ar putea oferi, în viitor, indicii importante despre o problemă cardiacă ce poate trece neobservată ani la rând. Un studiu recent, realizat pe datele a peste 90.000 de persoane, a identificat modificări ale retinei asociate cu fibrilația atrială, unele fiind observabile cu aproximativ patru ani înainte de diagnostic. Descoperirea deschide o direcție promițătoare pentru depistarea timpurie a bolilor cardiovasculare, dar nu înseamnă că un simplu control oftalmologic poate înlocui electrocardiograma sau consultația cardiologică.
Ochii sunt, într-un fel, niște ferestre către organismm iar examinarea lor poate oferi informații valoroase despre anumite afecțiuni care nu țin exclusiv de vedere. Un exemplu este retina, țesutul sensibil la lumină aflat în partea din spate a ochiului. Aici există vase de sânge și celule nervoase care pot fi examinate prin metode moderne de imagistică, fără intervenții invazive. Cercetătorii investighează de mai mult timp dacă modificările foarte fine ale retinei ar putea oferi indicii despre boli precum diabetul, accidentele vasculare cerebrale și unele afecțiuni cardiovasculare.
În septembrie 2026, un studiu publicat în revista științifică PLOS Digital Health a adus noi argumente în sprijinul acestei idei. Cercetarea a identificat diferențe structurale ale retinei la persoanele cu fibrilație atrială și a observat că anumite modificări erau prezente, în medie, cu aproximativ patru ani înainte ca unii participanți să primească diagnosticul. Dar ce este fibrilația atrială, de ce este periculoasă și cum ar putea ajuta ochii la identificarea persoanelor care au un risc mai mare?
Ce este fibrilația atrială și de ce poate fi periculoasă
Fibrilația atrială este o tulburare de ritm cardiac, adică o aritmie. În loc să se contracte coordonat, atriile (cele două camere superioare ale inimii) au o activitate electrică dezorganizată. În consecință, bătăile inimii pot deveni neregulate și uneori rapide. Unii oameni simt palpitații, oboseală, amețeală, dificultăți de respirație sau o scădere a toleranței la efort. Alții nu au simptome evidente. Tocmai aici apare dificultatea: o persoană poate avea fibrilație atrială fără să știe.
De ce contează atât de mult depistarea ei? Pentru că, atunci când atriile nu se contractă eficient, sângele se poate acumula și poate forma cheaguri. Dacă un cheag ajunge la nivelul creierului și blochează o arteră, poate provoca un accident vascular cerebral ischemic. Fibrilația atrială este asociată și cu un risc crescut de insuficiență cardiacă și alte complicații cardiovasculare. Riscul individual depinde de vârstă, de celelalte boli și de o serie de factori clinici. Așadar, fibrilația atrială poate fi discretă, intermitentă și totuși importantă din punct de vedere medical.
Ce au descoperit cercetătorii când au analizat retina
Studiul publicat în PLOS Digital Health a analizat imagini ale retinei provenite de la peste 90.000 de persoane, din două mari seturi de date: cohorta AlzEye – asociată activității clinice a Moorfields Eye Hospital, și UK Biobank – un amplu proiect de cercetare bazat pe date medicale și imagistice. Cercetătorii au utilizat două metode de imagistică: tomografia în coerență optică (OCT), care produce imagini detaliate ale straturilor retinei și fotografia retiniană color, care permite examinarea fundului de ochi. Analiza a identificat, la persoanele cu fibrilație atrială, diferențe în grosimea anumitor straturi ale retinei. Una dintre cele mai importante observații a vizat stratul de celule ganglionare maculare și stratul plexiform intern, cunoscute împreună prin abrevierea mGCIPL.
Pe înțelesul tuturor, retina nu este doar un fel de ecran pe care se formează imaginile. Este un țesut complex, alcătuit din mai multe straturi de celule specializate. Unele dintre aceste celule preiau informația vizuală și o transmit mai departe către creier. Cercetătorii au observat că stratul mGCIPL era, în medie, mai subțire la persoanele cu fibrilație atrială. Au identificat și diferențe în grosimea unui alt strat, numit stratul nuclear intern, precum și în unii indicatori vasculari. Important: aceste diferențe nu sunt vizibile neapărat cu ochiul liber. Nu vorbim despre ochi roșii, pupile modificate sau o vedere care se încețoșează brusc. Este vorba despre măsurători foarte fine, obținute prin analiza imaginilor retinei.
Cum ar putea fi retina legată de o tulburare de ritm cardiac
Legătura nu este încă pe deplin înțeleasă, iar cercetătorii nu susțin că au demonstrat un mecanism unic și sigur. Una dintre ipoteze este că fibrilația atrială ar putea fi asociată cu episoade de circulație insuficientă la nivelul unor țesuturi, inclusiv al creierului și al retinei. Micile leziuni ischemice, provocate de reducerea temporară a aportului de sânge, ar putea contribui la modificările structurale observate.
O altă posibilitate este ca anumite modificări ale retinei să reflecte efectele mai generale ale bolilor cardiovasculare asupra vaselor de sânge și a țesuturilor nervoase. Totuși, există o distincție esențială: o asociere nu dovedește automat că fibrilația atrială a provocat subțierea retinei sau că modificările retiniene pot prezice cu certitudine apariția aritmiei. Unele schimbări pot fi influențate și de alți factori, inclusiv vârsta, bolile vasculare, funcția renală sau tratamentele administrate. De aceea, rezultatele trebuie interpretate ca indicii științifice promițătoare, nu ca dovada că retina poate dezvălui singură viitorul inimii.
Modificările retinei au fost observate cu patru ani înainte de diagnostic
Una dintre cele mai interesante observații ale studiului a venit din analiza persoanelor care nu aveau un diagnostic de fibrilație atrială în momentul în care li s-au făcut imaginile retinei. La participanții care au fost diagnosticați ulterior, cercetătorii au identificat, în medie, o grosime mai mică a stratului mGCIPL cu aproximativ patru ani înainte de prezentarea la spital și stabilirea diagnosticului. Rezultatul este important deoarece sugerează că unele modificări tisulare ar putea fi prezente înainte ca fibrilația atrială să fie recunoscută clinic. Cu alte cuvinte, organismul ar putea prezenta indicii subtile înainte ca problema să fie identificată prin metodele obișnuite. Studiul nu a demonstrat că metoda poate identifica sigur, individual, persoanele care vor dezvolta fibrilație atrială și nici nu a stabilit că toate persoanele cu un strat retinian mai subțire au sau vor avea această aritmie. Mai mult, cercetătorii au atras atenția asupra unor limite ale analizei. Este posibil ca unii participanți să fi avut deja episoade de fibrilație atrială, încă nediagnosticate, în momentul examinării ochilor. De asemenea, nu au fost stabilite complet acuratețea diagnostică și beneficiile clinice ale folosirii acestor imagini pentru screening.
Așadar, formularea corectă este că modificările retinei AR PUTEA contribui, în viitor, la identificarea persoanelor care au nevoie de evaluare cardiologică suplimentară, nu că un control oftalmologic poate prezice cu certitudine fibrilația atrială cu patru ani înainte.
Ar putea deveni controlul oftalmologic o metodă de depistare a bolilor inimii?
Aceasta este una dintre direcțiile interesante ale unui domeniu de cercetare numit oculomică. El studiază dacă imaginile și măsurătorile ochilor pot oferi informații despre starea de sănătate a întregului organism. Retina este deosebit de interesantă pentru cercetători deoarece conține vase de sânge și țesut nervos care pot fi examinate neinvaziv. În plus, tehnologiile moderne permit măsurarea unor structuri foarte fine, iar algoritmii de inteligență artificială pot analiza cantități mari de imagini pentru a identifica tipare greu de observat prin evaluarea obișnuită.
Un alt studiu publicat în iulie 2026, în revista npj Digital Medicine, a investigat un model de inteligență artificială care analizează fotografii ale fundului de ochi pentru a estima riscul de fibrilație atrială. Rezultatele au fost promițătoare în seturile de date studiate, inclusiv în evaluări externe, dar performanța unui algoritm în cercetare nu garantează automat că acesta va funcționa la fel de bine în toate populațiile și în practica medicală de zi cu zi.
Dacă aceste rezultate vor fi confirmate în studii suplimentare, imaginile retinei ar putea deveni un instrument complementar pentru identificarea persoanelor care ar beneficia de monitorizare cardiacă. De exemplu, un sistem ar putea semnala că o persoană are un profil care justifică investigații suplimentare, iar medicul ar putea recomanda ECG sau monitorizare de durată.
Comentează