Diabetul zaharat de tip 2 este cunoscut pentru complicațiile sale asupra inimii, rinichilor, ochilor și sistemului nervos. Totuși, o consecință mai puțin discutată, dar care afectează semnificativ calitatea vieții, este pierderea auzului. O analiză amplă publicată anu acesta arată că aproximativ un adult din patru cu diabet zaharat de tip 2 prezintă o formă de hipoacuzie, ceea ce evidențiază necesitatea includerii evaluării auzului în monitorizarea acestor pacienți.
Autorii cercetării atrag atenția că afectarea auditivă este frecvent subdiagnosticată, deoarece se instalează lent și poate trece neobservată ani la rând. Totodată, ea poate influența comunicarea, sănătatea mintală și chiar riscul de declin cognitiv.
Concluziile provin dintr-o revizuire sistematică și meta-analiză publicată în revista Diabetes Research and Clinical Practice. Cercetătorii au analizat rezultatele mai multor studii observaționale realizate în diferite regiuni ale lumii, evaluând prevalența tulburărilor de auz în rândul adulților diagnosticați cu diabet zaharat de tip 2. Analiza a arătat că, în medie, aproximativ 25% dintre pacienți prezentau diferite grade de pierdere a auzului. Frecvența a variat între studii, în funcție de vârsta participanților, durata diabetului și metodele utilizate pentru evaluarea funcției auditive, însă asocierea dintre diabet și hipoacuzie a fost constantă. Autorii subliniază că prevalența reală ar putea fi chiar mai mare, deoarece multe persoane nu efectuează teste audiologice decât atunci când simptomele devin evidente.
Cum poate afecta diabetul urechea internă
Mecanismele prin care diabetul contribuie la pierderea auzului sunt complexe și implică atât afectarea vaselor de sânge, cât și deteriorarea nervilor. Nivelurile crescute ale glicemiei, menținute pe termen lung, pot produce microangiopatie, adică leziuni ale vaselor foarte mici care alimentează cohleea – structura din urechea internă responsabilă de transformarea undelor sonore în impulsuri nervoase. În același timp, diabetul poate determina neuropatie diabetică, afectând inclusiv nervul auditiv și căile nervoase implicate în procesarea sunetelor.
Hiperglicemia cronică favorizează, de asemenea, stresul oxidativ, inflamația persistentă acumularea produselor finale de glicare avansată și disfuncția mitocondrială. Toate aceste procese contribuie la deteriorarea progresivă a celulelor senzoriale din urechea internă.
Legătura dintre diabet și afectarea auzului este susținută de numeroase cercetări. Un studiu realizat de National Institute of Diabetes and Digestive and Kidney Diseases din Statele Unite a arătat că adulții cu diabet prezintă un risc de aproximativ două ori mai mare de a dezvolta pierdere de auz comparativ cu persoanele fără diabet. Mai mult, chiar și persoanele cu prediabet au prezentat un risc crescut de afectare auditivă, sugerând că modificările metabolice pot influența urechea internă încă din stadiile incipiente ale tulburărilor de reglare a glicemiei.
Cine prezintă cel mai mare risc
Meta-analiza a identificat mai mulți factori asociați cu o probabilitate mai mare de apariție a hipoacuziei la persoanele cu diabet zaharat de tip 2. Printre aceștia se numără vârsta înaintată, durata mai mare a diabetului, controlul glicemic deficitar, hipertensiunea arterială, dislipidemia, obezitatea, complicațiile microvasculare, precum retinopatia și nefropatia diabetică. Acumularea acestor factori pare să accelereze afectarea structurilor auditive.
Cum se manifestă pierderea auzului
Hipoacuzia asociată diabetului apare, de regulă, treptat și este de tip neurosenzorial, afectând inițial frecvențele înalte. Persoanele afectate pot observa dificultăți în înțelegerea conversațiilor, mai ales în medii zgomotoase, nevoia de a crește volumul televizorului sau al telefonului, senzația că interlocutorii vorbesc neclar, necesitatea de a cere frecvent repetarea informațiilor și apariția țiuitului în urechi (tinitus). Pentru că simptomele evoluează lent, multe persoane le atribuie îmbătrânirii și nu solicită un consult de specialitate.
Pierderea auzului nu afectează doar comunicarea. Numeroase studii au demonstrat că hipoacuzia netratată este asociată cu izolare socială, depresie, anxietate, scăderea calității vieții, risc crescut de declin cognitiv și demență. În cazul persoanelor cu diabet, care prezintă deja un risc mai mare pentru anumite afecțiuni neurologice și cardiovasculare, identificarea precoce a problemelor auditive poate contribui la menținerea independenței și a funcției cognitive.
Poate fi prevenită?
Nu există o metodă care să garanteze prevenirea completă a hipoacuziei, însă controlul eficient al diabetului poate reduce riscul de complicații. Specialiștii recomandă menținerea glicemiei în limitele stabilite împreună cu medicul, controlul tensiunii arteriale și al colesterolului, renunțarea la fumat, activitate fizică regulată, alimentație echilibrată, evitarea expunerii prelungite la zgomote puternice și tratarea promptă a infecțiilor urechii. De asemenea, pacienții care observă modificări ale auzului ar trebui să solicite un consult ORL și o evaluare audiologică.
Autorii meta-analizei consideră că rezultatele susțin includerea sănătății auditive în evaluarea periodică a persoanelor cu diabet zaharat de tip 2. În prezent, ghidurile internaționale recomandă monitorizarea regulată a ochilor, rinichilor și nervilor periferici, însă evaluarea auzului nu face parte din rutina standard de îngrijire. Cercetătorii sugerează că screeningul audiologic, în special la pacienții vârstnici sau cu diabet de lungă durată, ar putea permite diagnosticarea mai rapidă a hipoacuziei și inițierea tratamentului adecvat.
Comentează