Cercetările recente aduc în discuție trei teme interesante: legătura dintre cafea și riscul de boli hepatice, posibilul efect favorabil al roșiilor asupra ficatului gras și efectele microplasticelor asupra țesutului hepatic. Dovezile nu sunt la fel de puternice pentru toate cele trei subiecte, iar această diferență contează.
Pentru mulți oameni, cafeaua este combustibilul oficial al dimineții. Cercetările sugerează că această băutură ar putea avea beneficii care depășesc efectul de a ne ajuta să deschidem ochii și să ne amintim unde am pus telefonul.
Un studiu publicat anul acesta, în iulie, în revista Clinical Gastroenterology and Hepatology a analizat datele a 354.957 de participanți care nu aveau ciroză sau cancer hepatic la începutul cercetării. Participanții au fost urmăriți pentru o perioadă mediană de 13 ani. Cercetătorii au comparat obiceiurile de consum al cafelei cu apariția ulterioară a cirozei, a carcinomului hepatocelular (cea mai frecventă formă de cancer hepatic primar) și a deceselor asociate bolilor ficatului. Rezultatele au arătat că persoanele care consumau cel puțin cinci cești de cafea pe zi aveau, în comparație cu cele care nu beau cafea, un risc relativ cu aproximativ 32% mai mic de a dezvolta ciroză, cu aproximativ 47% mai mic de cancer hepatic și cu circa 42% mai mic de deces asociat bolilor hepatice.
Trebuie să bem cinci cafele pe zi pentru a ne proteja ficatul?
Nu. Aceasta ar fi o concluzie pripită. Cercetarea a identificat o asociere între consumul mai mare de cafea și rezultate hepatice mai favorabile, însă nu a stabilit că un anumit număr de cești este necesar pentru protecție. În plus, cinci cești pot însemna cantități foarte diferite de cofeină, în funcție de mărimea porției și de modul de preparare.
Un aspect interesant este că asocierea favorabilă a fost observată atât pentru cafeaua cu cofeină, cât și pentru cea decofeinizată. Acest lucru sugerează că efectele pot fi legate și de alte substanțe din cafea, nu doar de cofeină. Totuși, mecanismele nu sunt pe deplin elucidate. Cafeaua conține polifenoli și alți compuși bioactivi care ar putea influența inflamația, metabolismul grăsimilor și procesele implicate în formarea țesutului fibros. Analizele imagistice incluse în cercetare au identificat, de asemenea, asocieri între consumul mai mare de cafea și indicatori mai favorabili ai sănătății hepatice. Sunt indicii interesante, dar nu reprezintă dovada că fiecare dintre aceste mecanisme explică în mod direct reducerea riscului observată.
Ce știm despre cafea și ficatul gras?
Boala hepatică steatozică asociată disfuncției metabolice (MASLD) apare atunci când se acumulează prea multă grăsime în ficat, în contextul unor factori metabolici precum rezistența la insulină, diabetul de tip 2 sau excesul de greutate. La unele persoane, această acumulare poate fi însoțită de inflamație și poate progresa spre fibroză, ciroză și, în anumite cazuri, cancer hepatic. Ghidurile europene de practică medicală arată că un consum de cafea a fost asociat, în studiile observaționale, cu mai puține leziuni hepatice și cu rezultate clinice mai bune. Cu toate acestea, cafeaua nu înlocuiește măsurile terapeutice recomandate. Pentru cine tolerează bine cafeaua, consumul moderat poate face parte dintr-un stil de viață sănătos. Persoanele care suferă de insomnie, palpitații, anxietate sau alte probleme agravate de cofeină trebuie să țină cont de efectele acesteia și să discute cu medicul dacă este necesar. Și încă un detaliu: cafeaua nu devine automat o băutură benefică pentru sănătate dacă o transformăm într-un desert lichid, cu mult zahăr, siropuri și frișcă.
Roșiile ar putea reduce grăsimea acumulată în ficat
Roșiile sunt o componentă obișnuită a alimentației mediteraneene, apreciată pentru aportul de vitamine, minerale și compuși antioxidanți. Unul dintre cei mai cunoscuți este licopenul, pigmentul care le oferă culoarea roșie. În ultimii ani, cercetătorii au investigat dacă acești compuși ar putea avea efecte favorabile asupra metabolismului grăsimilor și asupra sănătății ficatului. În cadrul unui studiu clinic care a durat șase săptămâni, 79 de adulți cu MASLD au fost împărțiți în două grupuri. Un grup a consumat zilnic 200 g de roșii crude și 50 g de sos de roșii, iar celălalt grup – grupul de control – a urmat o dietă fără roșii. La final, ambele grupuri au prezentat o reducere a unui indicator imagistic al steatozei hepatice, dar scăderea a fost mai mare în grupul care a consumat roșii.
Cercetătorii nu au identificat însă diferențe semnificative între grupuri în ceea ce privește rigiditatea ficatului, indicii de fibroză, greutatea corporală sau majoritatea markerilor metabolici și biochimici. Asta arată că roșiile ar putea contribui la reducerea grăsimii din ficat, dar nu sunt încă suficiente dovezi pentru a se afirma că ele opresc progresia bolii sau previn ciroza.
De ce ar putea fi util licopenul?
Licopenul face parte din familia carotenoizilor și are proprietăți antioxidante demonstrate în cercetările de laborator. Stresul oxidativ este unul dintre procesele implicate în afectarea celulelor hepatice. În studiile experimentale, licopenul și alți compuși din roșii au fost asociați cu modificări ale metabolismului lipidelor și ale mecanismelor inflamatorii. Aceste observații oferă o explicație posibilă pentru rezultatele clinice, dar nu demonstrează că licopenul este singurul responsabil de efectul observat la oameni.
Un alt studiu clinic randomizat, publicat anul acesta, a analizat o formulă specială de sos de roșii bogat în carotenoizi, administrată timp de 12 săptămâni la 98 de persoane cu MASLD. Grupul care a primit produsul investigat a prezentat o reducere mai mare a grăsimii hepatice decât grupul de control.
Roșii crude sau gătite?
Ambele pot face parte dintr-o alimentație sănătoasă. Licopenul poate deveni mai ușor disponibil pentru absorbție după prepararea termică a roșiilor, mai ales când acestea sunt consumate împreună cu o cantitate moderată de grăsime, precum uleiul de măsline. De aceea, sosul de roșii preparat simplu poate fi o alegere foarte bună. În schimb, unele sosuri comerciale conțin cantități mari de sare, zahăr adăugat sau grăsimi. Merită să verificăm eticheta, mai ales dacă avem diabet, hipertensiune arterială sau alte afecțiuni metabolice.
Microplasticele: un posibil pericol pentru ficat?
Dacă în cazul cafelei și al roșiilor avem studii la oameni care sugerează beneficii, cercetările privind microplasticele și ficatul se află într-o etapă diferită. Microplasticele sunt particule de plastic cu dimensiuni mai mici de cinci milimetri. Nanoplasticele sunt și mai mici și pot fi mai dificil de detectat și caracterizat. Aceste particule au fost identificate în numeroase medii, inclusiv în apă, sol, aer și alimente. Expunerea poate avea loc prin ingestie sau inhalare, însă cantitatea absorbită, distribuția în organism și efectele pe termen lung depind de numeroși factori, printre care dimensiunea particulelor, compoziția lor și doza la care suntem expuși. Ficatul este de interes pentru cercetători deoarece joacă un rol central în metabolism și în procesarea multor substanțe care ajung în organism.
Ce au descoperit experimentele pe animale
Un studiu publicat în revista Science Advances a investigat efectele expunerii la microplastice din polietilenă la șoareci. Cercetătorii au analizat atât animale hrănite cu o dietă obișnuită, cât și animale care au primit o dietă concepută pentru a favoriza apariția steatohepatitei asociate disfuncției metabolice, cunoscută sub abrevierea MASH.
Expunerea la polietilenă a fost asociată cu modificări ale funcției hepatice la ambele grupuri și a agravat unele probleme hepatice la animalele care urmau dieta ce favoriza boala. Analizele moleculare au identificat schimbări în activitatea unor gene implicate în metabolismul lipidelor și în răspunsurile celulare. Aceste rezultate sunt importante pentru înțelegerea mecanismelor posibile prin care microplasticele ar putea influența sănătatea ficatului. Totuși, trebuie subliniată o limită esențială: experimentul a fost realizat pe animale.
Organismul uman nu este identic cu cel al șoarecelui, iar dozele și condițiile de expunere folosite în laborator nu reflectă neapărat expunerea obișnuită a unei persoane. Nu putem calcula direct din acest studiu riscul individual al unui om și nici afirma că microplasticele provoacă în mod cert ficat gras la oameni.
Cercetările asupra prezenței microplasticelor în organism și a potențialelor efecte asupra sănătății sunt în plină dezvoltare. O analiză publicată la sfârșitul anului 2025 a evaluat 25 de studii experimentale, observaționale și realizate pe modele de organoizi, concentrându-se asupra microplasticelor și nanoplasticelor din polistiren. Multe dintre studiile de laborator au identificat mecanisme potențial nocive, precum stresul oxidativ, inflamația, afectarea mitocondriilor și perturbarea metabolismului grăsimilor. Aceste rezultate susțin necesitatea continuării cercetărilor, dar nu echivalează cu demonstrarea unui efect clinic precis la oameni. Identificarea unor particule în țesuturi nu dovedește, prin ea însăși, că acestea au provocat o anumită boală. Pentru a demonstra o relație cauzală, cercetătorii trebuie să stabilească mai clar legătura dintre expunere, doză, mecanisme biologice și apariția efectelor asupra sănătății. Așadar, este prematur să spunem că microplasticele provoacă ficat gras sau ciroză la oameni. Este însă justificat să reducem expunerile evitabile la plastic, acolo unde putem face acest lucru fără costuri disproporționate sau fără să ne complicăm inutil viața.
Comentează