De ani de zile, oamenii de știință caută o alternativă la transplanturi, deoarece numărul de donatori nu poate ține pasul cu cererea, în special în ceea ce privește rinichii. Odată cu îmbătrânirea populației și creșterea cazurilor de diabet, hipertensiune și obezitate, această cerere va continua să crească.
Dializa poate menține în viață o persoană cu boală renală în stadiu terminal, dar procesul este dificil pentru organism și, în medie, poate susține o persoană doar aproximativ cinci ani. În căutarea unei alternative, oamenii de știință s-au orientat către transplanturile de organe între specii, numite xenotransplanturi.
Două noi studii aduc mari speranțe în lumea medicală, arătând că s-a făcut un important pas mai aproape de momentul în care transplanturile de rinichi provenite de la alte specii ar putea deveni o opțiune reală.
Unul dintre cele mai mari obstacole este tendința organismului de a respinge un organ transplantat. Noi studii publicate în revista Nature oferă mai multe informații despre cum poate fi prevenită respingerea rinichiului de porc, cercetătorii afirmand că s-a făcut un progres semnificativ în înțelegerea modului în care sistemul imunitar gestionează acest tip de transplant.
Chiar și în transplanturile între oameni, respingerea este o preocupare majoră. Pentru tot restul vieții, persoanele transplantate trebuie să ia medicamente puternice pentru prevenirea respingerii, care suprimă sistemul imunitar. Însă, când donator este un porc, oamenii de știință pot modifica genetic organul, pentru a-l face mai compatibil cu corpul uman.
Medicii de la NYU Langone Health au transplantat un organ provenit de la un porc modificat genetic la o persoană aflată în moarte cerebrală. Maurice Miller, în vârstă de 57 de ani, care a murit în urma unei tumori cerebrale în iulie 2023, își dorise mereu să-și doneze organele, dar nu a putut face acest lucru deoarece avea cancer. În schimb, familia a fost de acord să doneze întregul corp pentru cercetare.
Cercetătorii au considerat că un transplant de organ la o persoană aflata în moarte cerebrală le-ar permite să analizeze mostre de țesut și sânge, lucru care, în cazul unui pacient în viață, ar fi fost prea invaziv.
Medicii au îndepărtat rinichii proprii ai lui Miller și au transplantat un rinichi modificat genetic de la un porc crescut special. Corpul lui Miller a fost menținut în viață cu ajutorul unui ventilator în secția de terapie intensivă timp de două luni, perioadă în care medicii au efectuat biopsii regulate ale rinichiului, i-au monitorizat sângele și au analizat alte mostre de țesut.
Au existat două episoade în care corpul lui Miller a încercat să respingă rinichiul de porc, dar, pentru prima dată în istoria xenotransplantului, medicii au reușit să controleze reacția cu medicația disponibilă pentru respingere, iar organul a continuat să funcționeze, a declarat dr. Robert Montgomery, coautorul studiului și director al Institutului de Transplant de la NYU Langone. Experimentul s-a încheiat în ziua 61. El a explicat că această parte a cercetării îi va ajuta pe medici să înțeleagă mai bine ce medicamente imunosupresoare ar funcționa cel mai bine la alte persoane care vor primi organe de porc.
În episoadele în care corpul lui Miller a început să respingă organul, medicii au reușit să creeze o hartă detaliată a modului exact în care sistemul lui imunitar a reacționat la organul de porc și să identifice căile prin care organismul încerca să îl respingă. De asemenea, au reușit să cartografieze genomica asociată acestor căi, analizând 5.100 de gene exprimate atât din porc, cât și din om, și identificând fiecare celulă imună din organism pentru a urmări comportamentul sistemului imunitar la un nivel de detaliu fără precedent.
„Am reușit cu adevărat să înțelegem ce se întâmpla aproape zilnic”, a spus un alt coautor al studiului, dr. Brendan Keating, membru al Departamentului de Chirurgie de la NYU Grossman School of Medicine și al Institutului de Transplant NYU Langone.
Deși studiul reprezintă un pas major înainte, Montgomery a precizat că a implicat o singură persoană, astfel că rezultatele trebuie replicate la alți pacienți pentru a vedea dacă reacțiile sunt consecvente. Totuși, el crede că experimentul său poate oferi speranță că xenotransplantul va deveni într-o zi o opțiune mai viabilă.
„Ne descurcăm din ce în ce mai bine, și cred că acesta este mesajul pe care vreau să-l transmit. Vor exista suișuri și coborâșuri, dar niciun lucru care merită făcut nu vine fără complicații. Însă totul este rezolvabil”, a ținut să sublinieze Montgomery.
Comentează