Anual, în întreaga lume, un număr impresionant de persoane care au suferit un accident vascular cerebral rămân cu hemianopsie, o problemă de vedere în care se pierde jumătate din câmpul vizual. Practic, omul nu mai vede ce se află în partea stângă sau dreaptă a privirii, afecțiune care face mai dificile activitățile zilnice.
Până acum, tratamentele existente nu puteau reda cu adevărat vederea pierdută. Majoritatea tehnicilor îi învățau pe pacienți doar cum să se adapteze la această limitare, nu cum să o recupereze. Iar metodele care ofereau un grad de recuperare cereau luni întregi de exerciții intense, cu rezultate modeste.
De ce este greu de tratat hemianopsia
Pentru ca noi să putem vedea și percepe mișcarea, mai multe zone ale creierului trebuie să lucreze împreună, în același ritm. Aceste zone comunică între ele prin semnale electrice sincronizate. După un AVC, această comunicare se poate desincroniza, zonele creierului nu mai funcționează în același ritm, ceea ce afectează capacitatea de a vedea. Cercetările recente au arătat că această sincronizare poate fi influențată prin stimulare cerebrală neinvazivă, o tehnică sigură, care folosește curenți electrici foarte slabi aplicați pe pielea capului.
Noua terapie se bazează pe stimulare cerebrală
O echipă de cercetători din Elveția, condusă de profesorul Friedhelm Hummel, a testat o metoda prin care să restabilească comunicarea dintre cele două zone importante pentru percepția mișcării, cortexul vizual primar și zona medio-temporală, cea care detectează mișcarea. Metoda combină antrenamentul vizual, în care pacienții exersează recunoașterea mișcării în zona afectatăa a câmpului vizual, cu stimularea cerebrală specială. Aceasta din urmă se obține cu ajutorul unor curenți electrici de intensitate mică, aplicați în două zone ale creierului, fiecare cu o frecvență diferită, imitând modul natural în care creierul procesează informațiile vizuale.
Rezultatele studiului, care a inclus 16 pacienți cu hemianopsie, au arătat că cei care au primit stimularea corectă au avut îmbunătățiri semnificative ale percepției mișcării, iar zona din câmpul vizual pe care o puteau vedea a fost mai extinsă. Cel mai spectaculos rezultat a fost al unuia dintre subiecți, care a reușit, după terapie, să vada brațul drept al soției sale atunci când ea conducea, lucru imposibil înainte de tratament.
Investigațiile imagistice și electroencefalogramele realizate participanților la studiu după aplicarea tratamentului au arătat că activitatea dintre zonele responsabile de vedere s-a sincronizat mai bine, comunicarea dintre ele s-a îmbunătățit efectiv, iar zona medio-temporală era mai activă după tratament. Cei mai mari beneficiari au fost pacienții la care căile nervoase dintre aceste zone ale creierului erau încă parțial intacte, ceea ce sugerează că terapia ar putea funcționa chiar și când zona este afectată, dar nu complet distrusă.
Comentează