Obișnuiești să iei cina la ore târzii sau să deschizi frigiderul înainte de culcare, pentru că abia atunci ai timp să te relaxezi? Un studiu amplu sugerează că acest obicei ar putea fi asociat cu un risc mai mare de boală hepatică steatozică asociată disfuncției metabolice și de ciroză.
Dacă ai impresia că, după o zi aglomerată, singurul moment în care poți mânca liniștit este seara târziu, nu ești singurul. Programul de lucru, responsabilitățile familiale și somnul amânat pot împinge cina tot mai aproape de ora de culcare. Uneori, nici nu mai vorbim despre cină, ci despre o serie de gustări care încep cu „doar ceva ușor”. Un studiu publicat în octombrie 2026 în revista Clinical Gastroenterology and Hepatology a identificat o asociere între mâncatul târziu și un risc mai mare de două afecțiuni hepatice: boala hepatică steatozică asociată disfuncției metabolice, cunoscută sub acronimul MASLD, și ciroza. Rezultatele sunt importante, dar trebuie interpretate corect: cercetarea arată o asociere, nu dovedește că mâncatul după o anumită oră provoacă direct aceste boli.
Aproape 200.000 de persoane, urmărite pe termen lung
Cercetătorii de la Oregon Health & Science University și Massachusetts General Hospital au analizat informații provenite din trei studii ample din Statele Unite, analiza care a inclus 199.155 de participanți ale căror obiceiuri alimentare și informații despre stilul de viață au fost comparate cu apariția unor afecțiuni hepatice pe parcursul unei perioade mediane de urmărire de 16 ani.
Mâncatul târziu a fost definit pe baza informațiilor raportate de participanți și a inclus consumul de alimente după cină sau după ora de culcare. În timpul urmăririi, cercetătorii au identificat 4.477 de cazuri noi de MASLD și 312 cazuri de ciroză. După ajustarea rezultatelor pentru mai mulți factori, inclusiv vârsta, indicele de masă corporală, aportul caloric, diabetul, fumatul, activitatea fizică, consumul de alcool și calitatea alimentației, au observat că mâncatul târziu era asociat cu un risc relativ cu aproximativ 31% mai mare de MASLD și un risc relativ cu aproximativ 28% mai mare de ciroză. Aceste rezultate nu înseamnă că aproape o treime dintre persoanele care mănâncă noaptea vor dezvolta o boală hepatică. Procentele exprimă diferențe relative între grupuri, nu probabilitatea individuală de a se îmbolnăvi. De asemenea, studiul a fost observațional și s-a bazat pe informații raportate de participanți. Prin urmare, nu poate demonstra că ora mesei a fost cauza directă a afecțiunilor hepatice. Este posibil ca și alți factori, precum programul de somn, munca în ture sau alte obiceiuri de viață, să contribuie la asocierea observată.
Ce este MASLD și de ce trebuie să ne preocupe
MASLD este denumirea actuală pentru boala hepatică steatozică asociată disfuncției metabolice, cunoscută anterior sub numele de boală hepatică grasă nonalcoolică sau NAFLD. Afecțiunea apare atunci când se acumulează prea multă grăsime în ficat, în contextul unor factori de risc metabolici. Printre aceștia se numără excesul de grăsime abdominală, diabetul de tip 2, valorile anormale ale glicemiei și grăsimilor din sânge și hipertensiunea arterială. La unele persoane, acumularea de grăsime rămâne relativ stabilă. La altele, poate apărea inflamația ficatului, urmată de fibroză (formarea excesivă de țesut cicatricial). În cazurile avansate, boala poate evolua spre ciroză. Nu toate persoanele cu ficat gras ajung la ciroză, dar identificarea factorilor de risc și intervenția timpurie sunt importante. Un aspect înșelător este că MASLD poate evolua mult timp fără simptome evidente. O persoană se poate simți bine, poate avea energie și poate să nu știe că ficatul acumulează grăsime. De aceea, evaluarea riscului metabolic și controalele recomandate de medic sunt importante, mai ales în prezența diabetului, a excesului de greutate sau a altor factori de risc.
De ce ar putea fi importantă ora la care mâncăm
Organismul nostru funcționează după un ritm biologic de aproximativ 24 de ore, numit ritm circadian. Acesta influențează somnul și starea de veghe, secreția unor hormoni, temperatura corporală și numeroase procese metabolice. Ficatul are propriul său sistem de reglare circadiană. Pe parcursul zilei și al nopții, activitatea unor mecanisme implicate în procesarea nutrienților, reglarea glicemiei, sinteza grăsimilor și utilizarea energiei se modifică. În mod obișnuit, organismul este mai bine adaptat să proceseze alimentele în timpul perioadelor de activitate. Noaptea, când ne pregătim de somn, se schimbă și modul în care funcționează unele procese metabolice. Dacă mâncăm frecvent în intervalul în care organismul este pregătit pentru odihnă, am putea perturba sincronizarea dintre alimentație și ceasul biologic. Cercetările anterioare, inclusiv studii experimentale, sugerează că mesele luate în timpul nopții pot afecta felul în care organismul gestionează glucoza și energia. Aceasta este una dintre explicațiile biologice posibile pentru asocierea observată în studiul recent. Totuși, mecanismul nu este încă pe deplin stabilit, iar cercetarea nu a demonstrat direct că perturbarea ritmului circadian a provocat bolile hepatice identificate.
Nu doar ce mănânci, ci și când mănânci?
În ultimii ani, cercetătorii au acordat tot mai multă atenție crononutriției, domeniul care studiază relația dintre momentul meselor și ritmurile biologice ale organismului. Studiile sugerează că programul meselor poate fi asociat cu sănătatea metabolică, greutatea corporală și controlul glicemiei. De exemplu, o cercetare care a inclus 32.030 de participanți, a identificat o asociere între gustările târzii, mesele neregulate de dimineață și riscul de MASLD. Aceste rezultate susțin ideea că obiceiurile alimentare trebuie privite ca un ansamblu. Nu contează doar numărul de calorii sau tipul alimentelor, ci pot conta și regularitatea meselor și relația lor cu somnul și activitatea zilnică.
Dar există o nuanță importantă: nu sunt, încă, suficiente dovezi pentru a stabili o oră universală după care nimeni nu ar mai trebui să mănânce. Organismul unui angajat care lucrează în ture de noapte nu funcționează după același program ca al unei persoane care se trezește la ora 6 dimineața și se culcă la 22. De aceea, recomandările trebuie adaptate programului individual, fără reguli rigide care să transforme fiecare gustare de seară într-un motiv de panică.
Trebuie să renunțăm la orice gustare înainte de culcare?
Nu neapărat. Studiul nu demonstrează că o gustare ocazională, luată seara, provoacă boli hepatice. Cercetarea a urmărit tipare alimentare raportate de participanți, nu efectul unei singure mese. Contează frecvența obiceiului, cantitatea și compoziția alimentelor, programul de somn și starea generală de sănătate. Dacă mănânci târziu pentru că ai sărit peste mese în timpul zilei, soluția nu este să te culci flămând, ci să îți organizezi mai bine alimentația. În schimb, dacă ai obiceiul să iei o cină consistentă foarte aproape de culcare și apoi să mai adaugi câteva gustări, ar putea fi util să muți treptat mesele mai devreme. Dacă lucrezi în ture sau ai un program imprevizibil, nu înseamnă că ești condamnat la probleme hepatice. Încearcă să îți adaptezi mesele și somnul cât mai bine posibil și discută cu medicul dacă ai factori de risc metabolici.
Cercetătorii vor să afle dacă mâncatul mai devreme chiar îmbunătățește sănătatea ficatului
Pentru că studiul actual este observațional, următorul pas este să se testeze direct dacă modificarea orei meselor poate produce îmbunătățiri măsurabile la persoanele cu probleme hepatice. Cercetătorii de la Oregon Health & Science University pregătesc o cercetare clinică în care vor monitoriza mai direct comportamentele alimentare și vor evalua dacă mutarea consumului de alimente mai devreme în cursul zilei îmbunătățește indicatorii bolii hepatice steatozice. Un asemenea studiu ar putea ajuta la clarificarea unei întrebări importante: dacă mâncatul târziu este doar un semn al unui stil de viață care crește riscul hepatic sau dacă schimbarea orei meselor poate avea, în sine, un efect benefic. Până atunci, este rezonabil să evităm mesele foarte consistente chiar înainte de culcare și să ne organizăm alimentația astfel încât să fie compatibilă cu programul de somn. Dar nu avem motive să credem că o cină luată ocazional mai târziu va provoca automat o boală de ficat.


Comentează