Un studiu de caz publicat anul acesta a atras atenția comunității științifice și a presei internaționale după ce o pacientă cu boală Alzheimer în stadiu avansat a prezentat o îmbunătățire spectaculoasă, dar temporară, a funcțiilor cognitive și motorii în urma administrării de psilocibină, substanța psihoactivă din așa-numitele „magic mushrooms” (ciuperci halucinogene).
Relatările despre faptul că „ciupercile halucinogene au inversat demența” trebuie însă interpretate cu multă prudență. Cercetarea descrie un singur pacient, iar autorii subliniază că nu există dovezi că psilocibina vindecă sau oprește evoluția bolii Alzheimer. Mai degrabă, cazul sugerează că anumite funcții cerebrale pot fi reactivate temporar în condiții specifice, deschizând noi direcții de cercetare.
Ce este psilocibina?
Psilocibina este un compus natural prezent în peste 200 de specii de ciuperci din genul Psilocybe. După ingestie, aceasta este transformată în organism în psilocină, o moleculă care traversează bariera hematoencefalică și se leagă în principal de receptorii serotoninergici 5-HT2A. În ultimii ani, psilocibina a fost intens studiată pentru potențialul său terapeutic în depresia rezistentă la tratament, anxietatea asociată bolilor terminale, tulburarea de stres posttraumatic, dependențe și tulburări obsesiv-compulsive. Interesul pentru utilizarea sa în bolile neurodegenerative este însă mult mai recent și se află încă într-un stadiu incipient.
Studiul care „a făcut valuri”
Raportul clinic descrie cazul unei femei japonezo-americane, aflate în jurul vârstei de 80 de ani, diagnosticată cu boala Alzheimer în stadiu avansat. Pacienta suferea de aproximativ zece ani de deteriorare cognitivă progresivă, iar în ultimii cinci ani prezentase comunicare extrem de limitată, incontinență urinară cronică, mobilitate redusă, dependență aproape completă de îngrijitori și incapacitatea de a purta conversații coerente. Cu acordul reprezentanților legali, aceasta a primit o doză unică de aproximativ 5 grame de ciuperci care conțin psilocibină, într-un cadru clinic supravegheat. Potrivit autorilor, în orele următoare administrării au fost observate modificări neașteptate. Pacienta a început să vorbească în propoziții complete, și-a recunoscut membrii familiei, și-a amintit evenimente autobiografice, a purtat conversații timp de mai multe ore, a manifestat expresivitate emoțională, a râs și a interacționat social. În zilele și săptămânile următoare au fost observate și alte îmbunătățiri: mers mai sigur, creșterea autonomiei, capacitatea de a se îmbrăca cu ajutor minim, menținerea temporară a continenței urinare și u n nivel crescut de atenție și vigilență. La aproximativ o lună, pacienta a primit o doză mai mică (3 grame), iar autorii au raportat o nouă perioadă de ameliorare clinică. Totuși, nu există date privind evoluția pe termen lung.
Cu toate astea, autorii studiului nu afirmă că boala Alzheimer a fost inversată sau vindecată. Ei sugerează că psilocibina ar fi putut reactiva temporar anumite rețele neuronale, permițând accesul la funcții cognitive care păreau pierdute. Procesul neurodegenerativ caracteristic bolii Alzheimer nu a fost demonstrat ca fiind oprit sau inversat, iar îmbunătățirile observate au fost tranzitorii.
Cum ar putea explica știința aceste efecte? Există mai multe ipoteze biologice, precum faptul că au fost activați receptorii serotoninergici, a crescut neuroplasticitatea și s-a produs o reorganizare a rețelelor cerebrale. Unii cercetători presupun că aceste modificări ar putea permite accesul temporar la funcții care nu sunt complet distruse, ci doar dificil de accesat din cauza bolii. Această ipoteză rămâne însă de demonstrat prin cercetări suplimentare.
Ce spun specialiștii?
Neurologii și cercetătorii care nu au participat la studiu au calificat cazul drept „extraordinar”, însă au avertizat că nu trebuie trasă concluzia că psilocibina reprezintă un tratament pentru boala Alzheimer. Un studiu de caz are o valoare importantă pentru generarea de ipoteze, dar nu poate demonstra eficacitatea unei terapii. Sunt necesare studii clinice controlate, randomizate, care să compare psilocibina cu placebo și să evalueze siguranța și eficacitatea pe termen lung.
Oamenii de știință atrag atenția asupra unui aspect deosebit de important: psilocibina nu este lipsită de efecte adverse și nu este aprobată ca tratament pentru boala Alzheimer! Printre riscurile cunoscute se numără halucinații intense, anxietate severă sau atacuri de panică, confuzie, creșterea tensiunii arteriale, interacțiuni medicamentoase și agravarea unor tulburări psihice preexistente.
Persoanele cu demență sunt deosebit de vulnerabile la aceste efecte, motiv pentru care administrarea în afara studiilor clinice poate fi periculoasă. Specialiștii avertizează explicit că astfel de substanțe nu trebuie administrate acasă persoanelor cu Alzheimer.
În prezent, tratamentele standard pentru demență rămân cele recomandate de ghidurile medicale, iar utilizarea psilocibinei trebuie considerată exclusiv în contextul cercetării clinice. Dacă studiile viitoare vor confirma aceste observații, ele ar putea deschide noi perspective asupra modului în care funcțiile cerebrale pot fi temporar reactivate chiar și în stadiile avansate ale bolilor neurodegenerative.
Comentează