O infecție cronică a gingiilor ar putea avea consecințe mult mai profunde decât pierderea dinților. Cercetări recente sugerează că o bacterie implicată în boala parodontală poate ajunge în circulația sanguină și ar putea contribui la inflamația și acumularea de calciu în valvele inimii. Descoperirea deschide o direcție nouă de cercetare în prevenirea unei afecțiuni cardiace serioase: stenoza aortică calcifică.
Dacă până acum credeai că o vizită la dentist are legătură doar cu dinții, gingiile și, eventual, cu bugetul familiei, cercetările recente ar putea să-ți schimbe perspectiva. Oamenii de știință investighează o posibilă legătură între o infecție cronică a gingiilor și una dintre cele mai importante afecțiuni ale valvelor cardiace: stenoza aortică calcifică. Mai exact, o bacterie care contribuie la apariția bolii parodontale ar putea ajunge în organism prin circulația sanguină și ar putea participa la procesele inflamatorii care favorizează depunerea calciului pe valva aortică.
Cercetarea a fost prezentată în iulie 2026, în cadrul congresului științific Basic Cardiovascular Sciences al American Heart Association (AHA). Deși rezultatele sunt preliminare, ele oferă o posibilă explicație biologică pentru relația dintre sănătatea orală și cea cardiovasculară.
Ce au descoperit cercetătorii despre bacteria care afectează și inima
Studiul s-a concentrat asupra unei bacterii numite Porphyromonas gingivalis, unul dintre microorganismele importante implicate în dezvoltarea parodontitei, o formă severă de boală gingivală. Cercetătorii au analizat țesuturi de valve cardiace prelevate de la pacienți care au suferit intervenții chirurgicale pentru înlocuirea valvei. Au comparat probele provenite de la persoane cu stenoză aortică calcifică și probele de la pacienți cu alte afecțiuni valvulare. Acestia au observat că în valvele aortice calcificate se găsea o cantitate semnificativ mai mare de material bacterian provenit de la Porphyromonas gingivalis decât în țesuturile valvulare fără această calcificare. Descoperirea a ridicat o întrebare importantă: bacteria era prezentă pur și simplu pentru că valva era deja bolnavă sau participa efectiv la deteriorarea ei?
Experiment pe animale
Pentru a investiga această posibilitate, cercetătorii au continuat experimentele pe animale. Au expus șoarecii în mod repetat la bacterii P. gingivalis vii sau inactive termic și au urmărit ce se întâmplă la nivelul valvelor aortice. Rezultatele au fost semnificative: animalele expuse repetat la bacterii vii au prezentat acumularea acestora în valvele aortice, mai multă calcificare și manifestări compatibile cu stenoza aortică. În schimb, bacteriile inactive termic nu au produs aceleași efecte.
Cercetătorii au observat și că administrarea preventivă de antibiotice a redus acumularea bacteriilor și calcificarea valvelor la animalele de laborator. Dar partea cea mai interesantă a studiului a fost identificarea mecanismului inflamator prin care bacteria ar putea contribui la deteriorarea valvei.
Cum ajunge o bacterie din gură să afecteze o valvă a inimii
În mod normal, cavitatea bucală găzduiește sute de specii de microorganisme. Majoritatea fac parte din microbiomul oral și coexistă fără să provoace probleme. Situația se schimbă atunci când echilibrul acestui ecosistem este perturbat, iar bacteriile asociate bolii parodontale se multiplică și întrețin inflamația gingiilor. În cazul parodontitei, țesuturile care susțin dinții sunt afectate progresiv. Gingiile se inflamează, se pot retrage, iar între dinți și gingii apar pungi parodontale în care se acumulează bacterii și tartru. Țesuturile inflamate devin o posibilă poartă de intrare pentru microorganisme în circulația sanguină. Bacteriile pot pătrunde în sânge inclusiv în timpul unor activități obișnuite, precum mestecatul sau periajul, mai ales când gingiile sunt afectate. Odată ajunse în circulație, unele microorganisme sau componente ale acestora pot interacționa cu diferite țesuturi din organism.
Un rezultat remarcabil
În cercetarea din 2026, atenția s-a îndreptat asupra valvei aortice și a unei molecule implicate în inflamație: interleukina-1 beta (IL-1β). Aceasta este o citokină, adică o proteină prin care celulele sistemului imunitar comunică și coordonează răspunsurile inflamatorii. Cercetătorii au constatat că bacteria P. gingivalis activa această cale inflamatorie în celulele valvulare ale șoarecilor. Pentru a verifica dacă IL-1β participa efectiv la procesul de calcificare, au realizat un experiment suplimentar: au dezactivat genetic această cale inflamatorie la unele animale. Rezultatul a fost remarcabil.
Inflamația participă la procesul de calcifiere
Chiar și în prezența bacteriei, calcificarea valvelor și manifestările bolii au fost considerabil reduse atunci când semnalizarea prin IL-1β a fost blocată. Acest lucru sugerează că inflamația nu este doar un fenomen care însoțește deteriorarea valvei, ci ar putea participa activ la procesul de calcificare. Cu alte cuvinte, bacteria ar putea declanșa o reacție inflamatorie care favorizează depunerea calciului în țesutul valvular.
Este însă important de subliniat că mecanismul a fost investigat experimental, în special pe animale și celule. Nu s-a demonstrat încă faptul că același lanț de evenimente provoacă stenoza aortică la oameni.
Ce este stenoza aortică și de ce este periculoasă
Pentru a înțelege importanța descoperirii, trebuie să ne oprim puțin asupra valvei aortice. Inima are patru valve, care funcționează ca niște porți cu deschidere și închidere controlată. Rolul lor este să permită sângelui să circule în direcția corectă și să împiedice întoarcerea acestuia. Valva aortică se află între ventriculul stâng, principala cameră de pompare a inimii, și aortă, artera prin care sângele bogat în oxigen este distribuit către organism. Atunci când ventriculul stâng se contractă, valva aortică se deschide și permite sângelui să ajungă în aortă. Ulterior, se închide pentru a împiedica întoarcerea sângelui în inimă.
Stenoza aortică afectează circa 2-7% dintre persoanele peste 65 de ani
În stenoza aortică, valva se îngroașă, se rigidizează și își pierde capacitatea de a se deschide suficient. În forma calcifică, acest proces este însoțit de acumularea progresivă a calciului în țesuturile valvei. Nu este vorba despre un simplu depozit de calciu care s-ar putea desprinde, ci despre o modificare structurală a valvei, care devine din ce în ce mai rigidă. Ca urmare, ventriculul stâng trebuie să depună un efort suplimentar pentru a împinge sângele prin deschiderea îngustată. În timp, mușchiul cardiac se poate îngroșa, iar capacitatea inimii de a pompa eficient sângele poate fi afectată.
Stenoza aortică este una dintre cele mai frecvente boli valvulare la persoanele în vârstă. Potrivit informațiilor prezentate de cercetătorii studiului, aceasta afectează aproximativ 2-7% dintre persoanele de peste 65 de ani.
Poate tratamentul parodontozei să protejeze inima?
Este întrebarea firească după rezultatele acestei cercetări. Deocamdată, nu există dovezi clinice suficiente pentru a afirma că tratamentul parodontitei previne stenoza aortică. Studiul prezentat la congresul AHA nu a demonstrat un asemenea beneficiu la oameni. În schimb, știm că tratarea bolii parodontale este esențială pentru prevenirea pierderii dinților și controlul inflamației gingivale.
Ce poate include tratamentul
- Detartraj și îndepărtarea profesională a plăcii bacteriene și a tartrului;
- Chiuretaj subgingival și netezirea suprafețelor radiculare, pentru îndepărtarea depozitelor bacteriene de sub gingii;
- Tratament chirurgical parodontal, în cazurile avansate;
- Antibiotice, numai în situațiile în care medicul stomatolog le consideră necesare;
- Controale periodice pentru monitorizarea evoluției bolii.
Este important de reținut că antibioticele nu trebuie luate preventiv sau din proprie inițiativă pentru a proteja inima de efectele bacteriilor orale. Experimentele pe șoareci nu justifică administrarea antibioticelor la oameni în acest scop.
Documentare:
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC12300341/
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC9862471/
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/14759434/


Comentează