Dispozitivele care urmăresc permanent nivelul glucozei din sânge sunt folosite pentru un control mai bun al diabetului. Un studiu desfășurat pe parcursul a trei ani sugerează că beneficiile lor ar putea depăși controlul glicemiei și ar putea include un efect favorabil asupra unuia dintre primele semne ale afectării rinichilor.
Persoanele cu diabet știu că menținerea glicemiei în limitele recomandate este importantă pentru prevenirea complicațiilor. Inima, ochii, nervii și rinichii se numără printre organele care pot avea de suferit atunci când nivelul zahărului din sânge rămâne prea ridicat pentru perioade îndelungate.
O cercetare publicată în luna aceasta în revista JAMA Network Open aduce vești încurajatoare în această privință. Oamenii de știință au analizat datele a peste 25.000 de adulți cu diabet de tip 2 și au urmărit evoluția controlului glicemic și a unor indicatori ai sănătății rinichilor timp de trei ani. Concluzia: persoanele care au început să folosească monitoare continue de glucoză și au continuat să le utilizeze au avut un control mai bun al glicemiei pe termen lung și, după trei ani, o reducere mai mare a cantității de albumină din urină, comparativ cu persoanele care nu au folosit aceste dispozitive.Există însă o nuanță importantă: cercetătorii nu au identificat o îmbunătățire semnificativă a ratei de filtrare a rinichilor. Cu alte cuvinte, rezultatele sugerează un posibil beneficiu renal, dar nu demonstrează că dispozitivele au îmbunătățit deja capacitatea rinichilor de a filtra sângele.
Studiul a inclus 25.648 de persoane cu diabet de tip 2, cu un control glicemic insuficient sau cu antecedente de îngrijiri medicale de urgență ori spitalizare pentru hipoglicemie. Participanții aveau, în medie, aproximativ 62 de ani, iar valoarea inițială medie a hemoglobinei glicate, HbA1c, era de 9,5%, indicând un control glicemic deficitar. Cercetătorii au comparat persoanele care au început să utilizeze monitorizarea continuă în timp real a glucozei și au continuat utilizarea cu un grup de control care nu a început să folosească aceste dispozitive în perioada analizată.
Au fost urmăriți trei indicatori importanți: hemoglobina glicată (HbA1c), care reflectă nivelul mediu al glicemiei din ultimele aproximativ două-trei luni, raportul albumină/creatinină urinar (UACR), care ajută la identificarea pierderilor anormale de albumină prin urină, un posibil semn timpuriu al afectării rinichilor și rata estimată de filtrare glomerulară (eGFR), care oferă o estimare a capacității rinichilor de a filtra sângele. Rezultatele au evidențiat două schimbări importante și o limită care trebuie luată în serios.
- Glicemia a fost mai bine controlată pe termen lung
După trei ani, persoanele care au continuat să utilizeze monitoarele au avut o valoare medie a HbA1c de 7,83%, comparativ cu 8,58% în grupul de control. Diferența de aproximativ 0,8 puncte procentuale sugerează că beneficiul asupra controlului glicemic s-a menținut în timp, nu a fost doar o îmbunătățire de scurtă durată. Acest lucru este important deoarece hiperglicemia persistentă poate deteriora treptat vasele mici de sânge care asigură funcționarea unor organe precum rinichii și retina.
- A scăzut cantitatea de albumină din urină
După trei ani, grupul care a utilizat în mod susținut monitoarele a prezentat un raport albumină/creatinină urinară mai mic cu aproximativ 125 mg/g față de grupul de control. Albumina este o proteină care circulă în sânge și pe care rinichii sănătoși o păstrează în mare parte în organism. Atunci când filtrele renale sunt afectate, o cantitate mai mare poate ajunge în urină. De aceea, albumina urinară este un indicator important în evaluarea bolii renale cronice, inclusiv a celei asociate diabetului. Reducerea observată în studiu este încurajatoare. Totuși, o valoare mai mică a albuminei urinare nu înseamnă automat că rinichii s-au vindecat sau că riscul de insuficiență renală a dispărut.
- Capacitatea de filtrare a rinichilor nu s-a îmbunătățit semnificativ
În privința eGFR, cercetătorii nu au observat diferențe semnificative între grupuri pe parcursul celor trei ani. Acest detaliu este esențial pentru interpretarea corectă a rezultatelor. Albumina urinară și rata de filtrare glomerulară măsoară aspecte diferite ale sănătății rinichilor. Un indicator se poate modifica înaintea celuilalt, iar evoluția bolii renale nu este identică la toți pacienții. Prin urmare, studiul oferă indicii despre un posibil beneficiu timpuriu, nu dovada că monitoarele continue de glucoză îmbunătățesc deja funcția renală propriu-zisă.
De ce ar putea ajuta controlul glicemiei rinichii?
Rinichii conțin milioane de structuri microscopice numite nefroni, fiecare având un sistem de filtrare format din glomeruli și tubuli. Aceste structuri elimină produșii reziduali și excesul de apă, contribuind totodată la păstrarea substanțelor de care organismul are nevoie. Atunci când glicemia rămâne ridicată o perioadă îndelungată, excesul de glucoză contribuie la modificări metabolice, inflamație, stres oxidativ și afectarea vaselor de sânge. În timp, aceste procese pot deteriora structurile de filtrare ale rinichilor.
Diabetul poate determina și modificări ale presiunii din interiorul glomerulilor, favorizând pierderea proteinelor prin urină și progresia bolii renale. Monitorizarea continuă a glucozei nu repară direct aceste structuri. Posibilul beneficiu este indirect: informațiile oferite de senzor pot ajuta pacientul și medicul să identifice mai bine perioadele de hiperglicemie, să reducă fluctuațiile și să ajusteze tratamentul atunci când este necesar. Cu alte cuvinte, senzorul nu este un scut renal și nici un tratament pentru boala de rinichi. Poate fi însă un instrument util într-o strategie mai amplă de control al diabetului, alături de tratamentul medicamentos, alimentația adecvată, activitatea fizică și monitorizarea medicală.
Cine ar putea beneficia cel mai mult?
Rezultatele studiului sunt relevante în special pentru adulții cu diabet de tip 2 al căror control glicemic este insuficient și care prezintă un risc crescut de complicații. În această categorie, un monitor continuu poate oferi informații suplimentare despre creșterile glicemiei după mese, episoadele de hipoglicemie, inclusiv cele nocturne, efectele activității fizice asupra glicemiei, răspunsul la tratamentul prescris și perioadele în care glicemia rămâne prea mult timp în afara intervalului recomandat. Aceste date îi pot ajuta pe medici să individualizeze tratamentul și să identifice mai repede situațiile care necesită intervenție.
Persoanele cu boală renală cronică și diabet pot avea un risc mai mare de hipoglicemie, deoarece afectarea rinichilor poate modifica eliminarea unor medicamente și modul în care organismul gestionează glucoza. În aceste situații, monitorizarea continuă poate avea un rol suplimentar în siguranța controlului glicemic. Totuși, alegerea dispozitivului trebuie făcută în funcție de tipul de diabet, tratament, riscul de hipoglicemie, caracteristicile individuale și recomandarea medicului. Studiul nu demonstrează că toate persoanele cu diabet au același beneficiu renal.
Deocamdată nu se poate afirma cu certitudine că un senzor poate să prevină boala renală diabetică. Pentru a demonstra cu mai multă certitudine că monitorizarea continuă reduce riscul de progresie a bolii renale, sunt necesare studii suplimentare, inclusiv cercetări clinice randomizate și perioade mai lungi de urmărire. Așadar, rezultatele sunt promițătoare, dar trebuie interpretate cu prudență. O asociere favorabilă nu demonstrează, prin ea însăși, că dispozitivul este cauza directă a beneficiului renal.
Comentează