Metforminul este un medicament folosit ca primă linie în tratamentul diabetului de tip 2. În mod firesc, pacienții își pun întrebarea dacă rolul lui este de a „crește” răspunsul organismului la insulină, hormonul implicat în reglarea glicemiei. Ei bine, răspunsul corect este că metforminul nu crește producția de insulină și nici nu amplifică direct răspunsul la insulină, ci îmbunătățește modul în care receptorii de insulină ai celulelor reacționează la insulina deja existentă.
Pentru ca glucoza din sânge să poată intra în majoritatea celulelor organismului, este necesară insulina. Aceasta se leagă de receptorii de insulină situați în membrana celulară, iar această legare determină deschiderea unor canale speciale prin care moleculele mari de glucoză pot pătrunde în celulă. Pereții celulari, în lipsa insulinei, nu permit trecerea glucozei. Există însă excepții: creierul, ficatul și globulele roșii, care pot prelua glucoză fără ajutorul insulinei.
Insulina nu „controlează” glicemia în mod pasiv, ci acționează activ prin scoaterea glucozei din sânge și introducerea ei în celule, depozitarea glucozei sub formă de glicogen în ficat și mușchii scheletici, pentru a fi folosită ulterior, când nivelul glicemiei scade sau când apare activitatea musculară și transformarea surplusului de glucoză în grăsimi, care sunt stocate în celulele adipoase.
Insulina este doar unul dintre hormonii implicați în reglarea glicemiei. Mai există cel puțin cinci hormoni principali glucoreglatori, toți produși de pancreasul endocrin, precum și numeroși alți hormoni secundari. Cel care menține glicemia stabilă este echilibrul dintre acești hormoni.
Ce se întâmplă în diabetul de tip 2?
Diabetul zaharat de tip 2, cunoscut mai corect drept diabet cu rezistență la insulină, este o afecțiune cu componentă genetică în care receptorii de insulină ai celulelor nu mai răspund. La persoanele sănătoase, atunci când insulina se leagă de eficient la insulină receptorul celular, se deschide canalul pentru glucoză iar glucoza intră în celulă. În interiorul celulei, glucoza este transformată în piruvat, iar piruvatul intră în mitocondrii, unde este oxidat pentru a produce energie, într-un proces numit respirație celulară. Produșii de metabolism (apă și dioxid de carbon) sunt ulterior eliminați în sânge și apoi din organism.
La persoanele cu diabet zaharat de tip 2, receptorii se activează mai lent, se deschid incomplet și permit pătrunderea unei cantități insuficiente de glucoză în celule. Consecințele sunt oboseală (din cauza lipsei de energie celulară), foame persistentă (deoarece celulele nu primesc combustibilul necesar) și creșterea glicemiei (deoarece glucoza rămâne în sânge în loc să fie utilizată).
Ce este metforminul și de unde provine?
Metforminul provine dintr-o plantă medicinală numită liliacul francez (Galega officinalis), folosită de secole pentru tratarea simptomelor similare diabetului de tip 2. Ulterior, oamenii de știință au izolat substanța activă, guanidina, care s-a dovedit prea toxică în forma sa pură. Prin modificări chimice, a fost obținută biguanida, baza metforminului modern. Deși este utilizat din anii 1950, mecanismul exact de acțiune al metforminului nu este pe deplin elucidat, însă eficiența și siguranța sa sunt bine documentate.
Cum acționează metforminul?
Metforminul acționează prin trei mecanisme principale:
- Reduce producția de glucoză a ficatului
La persoanele cu diabet zaharat de tip 2, ficatul produce excesiv glucoză, deoarece celulele „cer” energie. Metforminul inhibă eliberarea glicogenului din ficat, blochează conversia acestuia în glucoză și inhibă enzima fructoză-1,6-bisfosfatază. Prin acest mecanism, metforminul previne creșterea excesivă a glicemiei.
- Încetinește absorbția glucozei din intestin
Metforminul reduce transportul glucozei din intestin către sânge, astfel încât glicemia crește mai lent după mese iar vârfurile glicemice sunt atenuate.
- Crește ușor sensibilitatea celulelor la insulină
Acest efect este modest, dar face ca insulina proprie a pacientului să fie mai eficientă.
Beneficii suplimentare ale metforminului
Oamenii de știință au studiat metforminul și dincolo de acțiunea lui care deja este de notorietate, legată de diabetul zaharat de tip 2 și au descoperit că beneficiile lui sunt chiar mai mari de-atât. Cercetările au arătat că metforminul este asociat cu:
- reducerea riscului de cancer, în special pancreatic (−62%);
- încetinirea progresiei mai multor tipuri de cancer (prostată, colon, sân, plămân, ovarian);
- scăderea riscului de accident vascular cerebral;
- reducerea riscului de demență și Alzheimer;
- protecție cardiovasculară (mai puține evenimente coronariene și insuficiență cardiacă);
- reducerea riscului de degenerescență maculară legată de vârstă (−58%);
- îmbunătățirea microbiomului intestinal;
- protecție hepatică și renală;
- beneficii în sindromul ovarelor polichistice (ovulație și fertilitate);
- îmbunătățirea motilității spermatozoizilor;
- reducerea inflamației și protecția oaselor;
- posibilă creștere a longevității (demonstrată la animale).
Comentează