Mai multe studii recente sugerează că mediile cu nivel redus de oxigen, cum sunt zonele de mare altitudine, ar putea influența modul în care organismul controlează glicemia. Aceste descoperiri îi ajută pe cercetători să înțeleagă mai bine de ce diabetul este mai rar întâlnit în populațiile care trăiesc la munte și ar putea duce, în viitor, la noi tratamente pentru această boală.
Cercetările arată că persoanele care locuiesc la altitudini de aproximativ 1.500–3.500 de metri au, în general, un risc mai mic de diabet decât cele care trăiesc la nivelul mării. Acest lucru a fost observat chiar și după ce au fost luați în calcul factori precum dieta, vârsta sau originea etnică. Mult timp, oamenii de știință nu au știut exact de ce apare această diferență. Studii recente au început însă să explice mecanismul biologic din spatele fenomenului.
Ce se întâmplă în organism la altitudine mare
La altitudini mari, aerul conține mai puțin oxigen, prin urmare, pentru a face față acestei situații, organismul își adaptează metabolismul. Un rol important îl au globulele roșii, celulele responsabile cu transportul oxigenului în sânge. Cercetările au arătat că, în condiții de oxigen redus, aceste celule pot începe să absoarbă mai multă glucoză din sânge. Practic, ele se comportă ca niște „bureți pentru zahăr”, preluând glucoza din circulație. Rezultatul este o scădere a nivelului de zahăr din sânge. Această adaptare are un dublu avantaj: globulele roșii primesc mai multă energie pentru a transporta oxigenul și, în același timp, glicemia din sânge poate scădea.
Alte efecte ale altitudinii asupra metabolismului
Expunerea la altitudine determină și alte schimbări în organism: corpul produce mai multe globule roșii pentru a transporta oxigenul, metabolismul devine mai eficient în utilizarea glucozei iar sensibilitatea la insulină poate crește. Unele studii arată că expunerea prelungită la altitudine poate îmbunătăți sensibilitatea la insulină, ceea ce ajută celulele să utilizeze mai bine glucoza din sânge. De asemenea, chiar și perioade scurte petrecute la altitudine – de exemplu câteva zile – pot îmbunătăți toleranța la glucoză, un indicator important pentru prevenirea diabetului de tip 2.
Ce au descoperit experimentele pe animale
În experimente realizate pe animale, expunerea la condiții similare cu cele de la altitudine a dus la niveluri mai mici de glucoză în sânge, sensibilitate mai bună la insulină și îmbunătățirea metabolismului muscular. Aceste rezultate sugerează că lipsa relativă de oxigen poate modifica modul în care corpul produce și folosește energia.
Pe baza acestor observații, cercetătorii încearcă să dezvolte medicamente care să imite efectele altitudinii. Un exemplu este un compus experimental numit HypoxyStat, care modifică modul în care hemoglobina transportă oxigenul. În testele pe animale cu diabet, acest medicament a reușit să reducă glicemia mai eficient decât unele tratamente existente. Dacă rezultatele vor fi confirmate la oameni, această strategie ar putea deschide o nouă direcție în tratamentul diabetului.
Ce trebuie să știe pacienții
Deși rezultatele sunt promițătoare, specialiștii subliniază câteva lucruri importante: nu înseamnă că mutarea la munte vindecă diabetul, efectele pot varia de la o persoană la alta, iar expunerea la altitudine poate avea și riscuri pentru unele persoane. De aceea, aceste descoperiri sunt importante mai ales pentru dezvoltarea unor noi tratamente, nu ca recomandare directă pentru pacienți.
Comentează