Dieta mediteraneană este deja una dintre cele mai bine studiate alimentații pentru sănătatea inimii și a metabolismului. Dar cercetătorii au încercat să o „înverzească” și mai mult: mai multe plante, mai mulți polifenoli, mai puțină carne roșie și procesată, ceai verde și chiar o plantă acvatică bogată în proteine. Este Green-MED cu adevărat mai sănătoasă decât dieta mediteraneană tradițională?
Dieta mediteraneană are deja o reputație foarte bună în lumea medicală. Este asociată cu un risc mai mic de boli cardiovasculare, accident vascular cerebral și cu îmbunătățirea mai multor factori de risc, precum tensiunea arterială, colesterolul și controlul glicemiei. American Heart Association recomandă un model alimentar de tip mediteranean, bazat pe legume, fructe, cereale integrale, leguminoase, nuci, uleiuri vegetale, pește și alte surse de proteine slabe și cu un consum redus de carne roșie și alimente ultraprocesate.
Așadar, de ce au simțit cercetătorii nevoia să o „reinventeze”? Pentru că au pornit de la o întrebare interesantă: dacă dieta mediteraneană este benefică în mare parte datorită alimentelor vegetale, polifenolilor și grăsimilor sănătoase, ce s-ar întâmpla dacă am împinge și mai mult alimentația în această direcție? Așa a apărut conceptul de Green-Mediterranean diet, sau dieta mediteraneană verde.
Green-MED nu este o dietă complet diferită de dieta mediteraneană. Este, mai degrabă, o versiune mai bogată în alimente vegetale și polifenoli și mai săracă în carne, construită pornind de la principiile alimentației mediteraneene.
În studiul DIRECT-PLUS, cercetătorii au comparat trei grupuri: un grup care a primit recomandări generale pentru o alimentație sănătoasă, unul care a urmat dieta mediteraneană și unul care a urmat dieta mediteraneană verde. Cele două variante mediteraneene au avut aceeași restricție calorică și au inclus 28 de grame de nuci pe zi.
Diferența majoră a fost că participanții din grupul Green-MED au fost încurajați să reducă și mai mult consumul de carne roșie și procesată, să consume 3-4 căni de ceai verde pe zi, să crească aportul de alimente vegetale bogate în polifenoli și să consume zilnic un shake preparat din Wolffia globosa, cunoscută și sub numele de Mankai; Cu alte cuvinte, dieta mediteraneană verde nu înseamnă doar „mai multă salată”. Este o intervenție nutrițională bine definită, concepută pentru un studiu clinic.
Ce este Mankai și de ce a ajuns în farfuria cercetătorilor
Poate că cea mai neobișnuită componentă a dietei Green-MED este Wolffia globosa, o plantă acvatică din familia plantelor cunoscute popular sub numele de duckweed. Tulpina Mankai folosită în studiile DIRECT-PLUS este cultivată în condiții controlate și are un conținut ridicat de proteine. Cercetătorii au ales-o deoarece oferă proteine vegetale, fibre și micronutrienți și poate înlocui o parte dintre sursele animale de proteine. Nu este vorba, așadar, despre a lua o plantă găsită într-un iaz și a o pune în blender. În studiile clinice a fost utilizată o formă cultivată și standardizată a plantei. Mai mult, Green-MED a fost concepută astfel încât să crească substanțial aportul de polifenoli, compuși bioactivi prezenți în numeroase alimente vegetale.
Polifenolii reprezintă o familie foarte mare de compuși naturali din plante. Îi găsim în fructe și legume, ceai, cafea, nuci, leguminoase, ulei de măsline, cacao, ierburi și condimente. Cercetările îi investighează pentru efectele lor asupra stresului oxidativ, inflamației, metabolismului și funcției vasculare.
În studiul DIRECT-PLUS, dieta mediteraneană verde a fost concepută tocmai pentru a crește aportul acestor compuși. Dar există o nuanță importantă: faptul că un aliment conține un anumit polifenol nu înseamnă automat că acel aliment previne o boală. Efectul unui model alimentar trebuie evaluat în ansamblu.
Ce a descoperit cel mai recent studiu
Cel mai nou rezultat al programului DIRECT-PLUS a fost publicat anul acesta în revista Clinical Nutrition și a analizat efectul dietei Green-MED asupra nivelului de folat din sânge. Folatul, cunoscut și ca vitamina B9, este necesar pentru sinteza ADN-ului, diviziunea celulară și formarea normală a celulelor sanguine. În studiul respectiv, 294 de participanți au fost repartizați aleatoriu în cele trei grupuri alimentare și au fost urmăriți timp de 18 luni. Participanții aveau, în medie, aproximativ 50 de ani, un indice de masă corporală de aproximativ 31,4 kg/m², iar aproximativ 91% erau bărbați. Deficitul de folat era rar la începutul studiului – aproximativ 3% dintre participanți.
După 18 luni, nivelul seric de folat a crescut cu aproximativ 1,2 ng/mL în grupul Green-MED, cu aproximativ 0,41 ng/mL în grupul cu dieta mediteraneană și cu aproximativ 0,1 ng/mL în grupul cu recomandări generale pentru alimentație sănătoasă. Diferențele dintre grupuri au fost semnificative statistic.
Un alt aspect interesant a fost influența genetică. Cercetătorii au analizat varianta MTHFR rs1801133, o modificare genetică implicată în metabolismul folatului. Răspunsul la dieta Green-MED nu a fost identic la toate persoanele. Anumite persoane cu variante genetice specifice au prezentat creșteri diferite ale folatului, iar aportul de Mankai a interacționat cu genotipul în ceea ce privește țesutul adipos visceral și scorul Framingham de risc cardiovascular. Este un rezultat interesant pentru ceea ce numim astăzi nutrigenomică (domeniul care studiază interacțiunea dintre alimentație și particularitățile genetice). Dar nu înseamnă că trebuie să ne facem cu toții testul MTHFR înainte de a mânca spanac.
Ce legătură are folatul cu sănătatea cardiometabolică
Folatul este implicat în metabolismul homocisteinei și în numeroase procese celulare. În studiul DIRECT-PLUS, creșterea nivelului de folat a fost asociată cu mai multe modificări metabolice favorabile. Important însă: asocierea dintre nivelul de folat și sănătatea metabolică nu demonstrează că folatul este singurul responsabil pentru aceste beneficii. Participanții nu au luat pur și simplu suplimente cu folat. Ei au schimbat întregul model alimentar. Asta contează enorm.
Este foarte posibil ca efectele observate să fie rezultatul combinației dintre mai multe componente: mai multe plante, mai mulți polifenoli, mai puțină carne roșie și procesată, ceai verde, nuci, fibre și modificările generale ale alimentației.
Green-MED a fost studiată și înainte
Rezultatele de anul acesta nu au apărut din senin. Ele reprezintă o nouă analiză a participanților din studiul DIRECT-PLUS, unul dintre cele mai importante programe de cercetare asupra dietei mediteraneene verzi. Într-un studiu randomizat publicat în Heart, cercetătorii au analizat efectele după primele șase luni ale intervenției. Au fost incluși 294 de participanți cu obezitate abdominală și/sau dislipidemie. Ambele variante ale dietei mediteraneene au produs scădere în greutate, dar Green-MED a avut unele rezultate suplimentare. După șase luni: Green-MED – aproximativ minus 6,2 kg, dieta mediteraneană – aproximativ minus 5,4 kg, iar recomandările generale – aproximativ minus 1,5 kg. Diferența dintre cele două variante mediteraneene nu a fost însă la fel de spectaculoasă precum diferența față de grupul de control.
Mai interesant a fost ceea ce s-a întâmplat cu circumferința taliei. Green-MED a dus la o reducere de aproximativ 8,6 cm, comparativ cu 6,8 cm în grupul cu dieta mediteraneană și 4,3 cm în grupul cu recomandări generale. În grupul Green-MED s-au observat, de asemenea, reduceri mai mari ale colesterolului LDL, tensiunii arteriale diastolice și rezistenței la insulină, evaluată prin HOMA-IR. Aceste rezultate susțin ideea că varianta mai bogată în plante și polifenoli poate avea efecte cardiometabolice suplimentare în anumite condiții.
Un rezultat spectaculos: mai puțină grăsime viscerală
Unul dintre cele mai interesante rezultate ale DIRECT-PLUS a venit din analiza țesutului adipos visceral. Aici trebuie făcută o diferență importantă. Grăsimea viscerală este grăsimea depusă în jurul organelor abdominale. Nu este același lucru cu grăsimea subcutanată pe care o putem apuca între degete. Cantitățile mari de grăsime viscerală sunt asociate cu rezistența la insulină, diabetul de tip 2, bolile cardiovasculare și alte probleme metabolice. Cercetătorii au folosit RMN pentru a măsura modificarea țesutului adipos visceral după 18 luni. Rezultatul: grupul cu recomandări generale: minus 4,2%, dieta mediteraneană: minus 6,0%, iar Green-MED: minus 14,1%. Cu alte cuvinte, reducerea grăsimii viscerale în grupul Green-MED a fost de peste două ori mai mare decât în grupul cu dieta mediteraneană.
Și aici apare însă o nuanță foarte importantă. Ambele diete mediteraneene au fost hipocalorice și asociate cu activitate fizică. Prin urmare, nu putem spune că ceaiul verde sau Mankai, luate separat, au „topit” grăsimea abdominală. Este efectul unui model alimentar complex, aplicat într-un context de scădere în greutate și activitate fizică.
Green-MED și ficatul gras
Cercetătorii au analizat și grăsimea acumulată în ficat, folosind rezonanța magnetică. La începutul studiului, aproximativ 62% dintre participanți aveau steatoză hepatică, conform criteriilor utilizate de cercetători. După 18 luni, Green-MED a fost asociată cu o reducere mai mare a grăsimii intrahepatice decât dieta mediteraneană obișnuită. Acest rezultat este interesant mai ales în contextul actual, în care boala ficatului gras asociată disfuncției metabolice (cunoscută în prezent drept MASLD) este una dintre cele mai frecvente boli hepatice cronice. Din nou, însă, nu este corect să spunem că Green-MED „tratează ficatul gras”. Studiul arată un efect favorabil asupra unui marker imagistic (cantitatea de grăsime din ficat) în cadrul unei intervenții nutriționale și de stil de viață.
Ce rol ar putea avea microbiomul intestinal?
O altă componentă foarte interesantă a cercetării DIRECT-PLUS este microbiomul. Într-un studiu publicat în Genome Medicine, cercetătorii au analizat modificările bacteriilor intestinale la participanții care au urmat dieta mediteraneană și Green-MED. Ambele intervenții au modificat compoziția microbiomului, dar schimbările au fost mai pronunțate în grupul Green-MED. Cercetătorii au identificat modificări ale unor grupuri bacteriene și ale unor funcții microbiene implicate în metabolismul aminoacizilor și au găsit dovezi că modificările microbiomului ar putea media o parte din relația dintre Green-MED și reducerea greutății și a riscului cardiometabolic.
Comentează