Descoperirea e făcută de cercetători români în Peștera de la Scărișoara și ridică întrebări esențiale despre viitorul terapiilor antimicrobiene.
O echipă condusă de dr. Cristina Purcărea, cercetător principal la Institutul de Biologie al Academiei Române a adus și testat în laborator, de sub un strat de 25 de metri de gheață, Psychrobacter SC65A.3, o bacterie a genului Psychrobacter, bacterii adaptate la medii reci, unele dintre ele capabile să provoace infecții la oameni și animale.
Rezultatele testelor de rezistență sunt remarcabile: testată față de 28 de antibiotice din 10 clase diferite, tulpina s-a dovedit rezistentă la 10 dintre ele. Printre antibioticele la care bacteria a manifestat rezistență se numără rifampicina, vancomicina și ciprofloxacina — medicamente folosite curent pentru tratarea tuberculozei, colitei și infecțiilor urinare.
Mai mult, genomul bacteriei conține peste 100 de gene asociate rezistenței la antibiotice și aproape 600 de gene cu funcție necunoscută— o sursă încă neexplorată pentru descoperirea unor mecanisme biologice complet noi. Analiza genomului a relevat, de asemenea, 11 gene cu potențial de a distruge sau inhiba dezvoltarea altor bacterii, ciuperci și virusuri.
Forarea de 25 de metri adâncime din Sala Mare a Peșterii de la Scărișoara echivalează cu întoarcerea în timp cu 13,000 de ani în istoria microbiomului subteran.
Studiind microorganisme precum Psychrobacter SC65A.3, recuperate din depozite de gheață vechi de milenii, înțelegem cum a evoluat rezistența la antibiotice în mod natural în mediu, cu mult înainte ca antibioticele moderne să existe,” spune dr. Purcarea.
Tulpinile bacteriene precum cea studiată aici reprezintă, în egală măsură, o amenințare și o promisiune. „Dacă topirea gheții eliberează acești microbi, genele lor ar putea fi transferate bacteriilor moderne, amplificând criza globală a rezistenței la antibiotice”, a declarat Purcarea. „Pe de altă parte, aceste organisme produc enzime unice și compuși antimicrobieni care ar putea sta la baza unor noi antibiotice, enzime industriale și alte inovații biotehnologice.”
Un astfel de potențial devine tot mai valoros într-o lume în care rezistența la antibiotice reprezintă o preocupare din ce în ce mai acută. Revenirea la genomurile antice și valorificarea resurselor pe care le ascund scot în evidență rolul esențial al mediului natural în răspândirea și evoluția rezistenței la antibiotice.
„Aceste bacterii antice sunt esențiale pentru știință și medicină”, a concluzionat Purcarea, „însă manipularea lor cu precauție și respectarea măsurilor de biosecuritate în laborator sunt indispensabile pentru a preveni riscul unei răspândiri necontrolate.”
Echipa Institutului de Biologie al Academiei Române a publicat aceste descoperiri într-un studiu publicat în publicația Frontiers of Microbiology, disponibil aici: https://www.frontiersin.org/journals/microbiology/articles/10.3389/fmicb.2025.1713017/full
Comentează